« August 2006 | Main | October 2006 »

September 28, 2006

Rosu si albastru

blog_septembrie28.JPG

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3829

Posted by Alina Andrei at 4:07 PM | Comments (1)

September 22, 2006

Elmar Lemes, Adevaruri despre contrabasi

In Seria de Vineri

http://www.seriadevineri.com/fotografi.php?nr=19
Fotografii Elmar Lemes
Text: eu.

Posted by Alina Andrei at 1:28 PM | Comments (2)

September 17, 2006

Expozitie Mirela Bratu si Cosmin Bumbut - Berlin

http://www.photeur.de/heavenandhell.html

Heaven and Hell
Cosmin Bumbut, Mirela Bratu
SOLAR Berlin c/o Photeur.net
D . Berlin, 14 Sep - 14 Nov 2006

miri_bratu_balcony.jpg

foto: Mirela Bratu

http://www.photography-now.de/ausstellungen_index.php?land=D&offset=9

Posted by Alina Andrei at 3:05 PM | Comments (0)

September 12, 2006

Baloanele, toate

12 septembrie_1.jpg

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3791


http://galerie.liternet.ro/view_album.php?set_albumName=baloane&page=1

Posted by Alina Andrei at 12:10 PM | Comments (2)

September 7, 2006

Fotografii de Brancusi

O premiera pentru Romania: Muzeul National de Arta ofera o expozitie a fotografiilor lui Brancusi. Expozitia este deschisa pina la 15 octombrie.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=6795&art=17118&cHash=be7c082a55

Citat:


In 1905, ajutat si sfatuit de Man Ray, Brancusi a invatat fotografie. In anul urmator si-a prezentat prima expozitie, fotografiile sale fiind expuse, in 1914, la Galeria 291 a lui Alfred Stieglitz din New York. Prin aceste imagini arata adesea etapele muncii sale: fiecare pas, fiecare modificare merita imortalizata. Contemporanii sai, multi dintre ei fiindu-i prieteni apropiati, i-au criticat uneori arta fotografica: pentru Man Ray, fotografiile sculptorului erau fie supraexpuse, fie subexpuse. Brassai spunea ca Brancusi nu fotografia foarte bine, iar Edward Steichen a ignorat multa vreme activitatea fotografica a artistului.

Magdalena Colombet

Posted by Alina Andrei at 11:11 AM | Comments (6)

September 6, 2006

Doua aparate, un trepied si un dispozitiv pentru aprins magneziul

Citat:


Reporterul fotograf Mensov, echipat cu doua aparate, un trepied si un dispozitiv pentru aprins magneziul, se invartea in jurul arcului de triumf. Arcul i se parea admirabil si, in plus, foarte fotogenic, dar din pacate trenul stationa la vreo 20 de pasi de arc, si daca ar fi luat in prim plan arcul ar fi iesit trenul prea mic, iar daca ar fi luat in prim plan trenul ar fi iesit arcul prea mic. In asemenea caz mahomed se ducea de obicei la munte, dandu-si prea bine seama ca muntele n-o sa vina la el. Dar Mensov facu un lucru care i se paru si mai simplu. Ceru ca trenul sa fie tras pe sub arcul de triumf, cu tonul cu care rogi pe cineva in tramvai sa se dea mai la o parte. In afara de aceasta, starui ca din cosul locomotivei sa iasa un abur gros si alb. Apoi mai pretinse ca mecanicul sa priveasca vultureste de la ferastruica lui, in zare, cu palma pusa streasina la ochi. Feroviarii se zapacira si, crezand ca asta face parte din indatoririle lor, ii satisfacura rugamintea. Trenul fu tras, cu tot duruitul de rigoare, sub arc, din cos tasni aburul cerut, iar mecanicul, scotand capul pe ferastruica, lua o mutra fioroasa. Mensov aprinse atunci magneziul in atat de mare cantitate incat pamantul se cutremura si cainii incepura sa latre pe o raza de o suta de kilometri. Dupa ce ispravi de fotografiat, reporterul multumi pe un ton rece personalului feroviar si se retrase repede in compartimentul sau.

Vitelul de aur, de Ilf si Petrov

Posted by Alina Andrei at 12:29 PM | Comments (1)

September 5, 2006

Vlad Nanca, in Suplimentul de Cultura

http://www.supliment.polirom.ro/category.aspx?item=92&cat=7

Posted by Alina Andrei at 6:35 PM | Comments (2)

September 4, 2006

Ljubisa Danilovic, Le desert russe


http://www.ball-saal.com/MainPage/Gallery.php?type=Exhi&ID=28&page=1

"The Russian Desert" is a photographic story telling of a 10 000 km voyage from St Petersburg to Vladivostok
(via Moscow, Danilov, Tobol'sk, Novosibirsk, Krasnoyarsk, Irkutsk, Ulan Ude and Khabarovsk)
crossing this foretold demographic disaster.

http://www.ball-saal.com/MainPage/Photo.php?ID=3705

Posted by Alina Andrei at 11:54 AM | Comments (1)

September 3, 2006

Floarea soarelui

Sau cum se fotografiaza sf. verii, fragment

03_septembrie1.jpg


Iti planuiesti cu grija fiecare fotografie pe care o vei face in ultimele zile ale lunii august. Fiecare gest al modelului, cromatica, cutele vesmintelor, lumina care va cadea asa si asa, razele subtiate din gogoloaiele de soare. Ochesti locul potrivit: sa zicem un zid albastru din mici patrate de ceramica, aflat undeva in centrul orasului. Treci des pe langa dansul ca sa vezi cand nu e ocupat de masini netrebuincioase, trecatori, temberoane si maturi.
Noaptea de dinaintea sedintei foto te perpelesti imaginandu-ti fotografii geniale, suprarealiste, ca dimineata devreme, cand va suna ceasul, sa nu-ti mai amintesti de ce te-ai trezit cu noaptea in cap. In plus afara nu sunt petice de cer albastru, ci multe gri, negre, ingrosate de nori buluciti deasupra blocului din fata ferestrei prin care ti-ai scos capul.
03_septembrie2.jpg

Pe insula zburatoare Laputa, savantii lunatici ai domnului Swift incercau sa extraga razele de soare din castraveti. Nu-mi amintesc daca au reusit ori ba, insa as fi avut nevoie de dansii sa scoata caldura din orice ar fi vrut ei, n-as fi facut nazuri, sa zicem ca din plopi, iarba, ziduri si automobilele parcate, din urmele de pasi de pe asfaltul umed, din trupurile infofolite tocmai iesite din case sau autobuze, din castanii prost frezati de Primarie. Atunci fara indoiala ca si fotografiile despre sfarsitul verii s-ar fi dezvaluit privirii cu totul altfel. Gluga rosie ar fi fost lasata pe spate, nemai avand de ce sa adaposteasca capul modelului in lipsa stropilor ce cadeau din nori, pentru ca asa le sta in fire, din cauza gravitatiei, ca atunci cand se scurg de sus sa coboare pana jos. In cateva secunde. Ma intreb daca a cronometrat cineva timpul in care o picatura iesita din nor ajunge pe asflat. Sau pe umbrela unui fotograf ce-si adaposteste aparatul infasurat in punga. Daca nu sunt subacvatice (adica din acelea de pozat rechini, pisici de mare, caracatite si inotatori), se strica de sunt lasate in ploaie.

03_septembrie3.jpg

Floarea soarelui. Nu stiu cum e in alte orase, insa la Brasov au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Pe unde nu te astepti. Una firava, cu radacina puternica de buna seama, este legata de un stalp aflat pe marginea soselei. O vad in fiecare zi din autobuz, prin geamul murdar. Mai vietuiesc in gradinile meschine ale blocurilor, in piete langa tarabele cu cartofi, morcovi si lubenite. Desigur si in tablourile lui Van Gogh din magazinele de artizanat, reproduse pe hartie lucioasa. Trecand seara prin piata m-au uitat cu jind la o anumita galeata. Si pentru ca domnul cu mustata ce o pazea nu mi-a facut-o cadou, am cumparat trei fire. Dimineata stateau blegite, cu petalele chircite de frig. Ma gandesc ca mult mai bine ar fi aratat galeata intreaga tinuta in brate cu chiu cu vai de tanara in fusta albastra. Fara indoiala ca acel vanzator nesimtitor a impiedicat realizarea unei capodopere care ar fi fost ulterior expusa la Muzeul Neue Pinakothek din Munchen, unde se afla si tabloul original al lui Van Gogh. Cel cu floarea soarelui, desigur, nu e vorba despre autoportretul cu pipa sau autoportretul cu urechea ciopartita si bandajata, ambele picturi adapostite intr-un muzeu dn Amsterdam.. Ceva imi spune ca daca m-as fi apropiat cu o foarfeca ascutita de urechea modelului, acesta ar fi luat-o la fuga de-a lungul zidului albastru pana hat departe de raza de actiune a aparatului de fotografiat.

03_septembrie4.jpg

Posted by Alina Andrei at 4:31 PM | Comments (0)

Cum se fotografiaza Venetia

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3777

In 1846, Elena Negri, femeia iubita de Alecsandri (pe atunci tanar rebel, fara morga intepata din manualele de limba romana), facea dulceata de portocale. In apartamentul unui superb palat din Venetia (Benzon, pe Canal Grande), la mii de kilometri departare de ochii clevetitori ce se plimbau pe strazile si ulitele din Moldova. Poetul o ajuta ciopartind fructele, "luand dijma din fiecare", dupa cum isi insemnase in carnetel. Servitorul taia lemnele, servitoarea cantarea zaharul (ambii avand nume de opereta). Dupa o ora dulceata si-a facut aparitia intr-un urias pocal de sticla, numit borcan; avea gust minunat, era delicioasa la prima degustare, cu totii au fost de acord, insa dupa alte doua ore pasta translucida - care ar fi aratat superb in soare - se zaharisise spre inciudarea amorezatei, ba chiar mai mult, vasul se tandarise din pricini necunoscute. Dulceata din portocale si cioburi a fost azvarlita in canal. Probabil direct prin fereastra, cum se obisnuia in acele vremuri. Nu stiu, Alecsandri n-a lamurit in carnetelul sau de insemnari. Acest episod casnic, derizoriu pentru unii insa induiosator pentru protagonisti - cu tot esecul rezultat din zaharisirea dulcetei - il vad cu ochii mintii in fotografii calde, in nuante pastelate fara pic de verde inchis si marouri intristatoare, culori pe care le simt mai mult spre finalul povestii, pe vapor, atunci cand doamna Negri s-a stins din viata. As fi fotografiat cada in care se imbaia, vana greoaie inchiriata de la un proprietar pungas, oglinda in care se vazuse in acele doua luni venetiene de extaz. Cada mai mult ca sigur ca avea labe de gaste pe care se sprijinea cat sa nu atinga mozaicul de pe podea. Si cestile in care isi turnau cafeaua turceasca acoperita cu caimac le-as fi fotografiat, fiecare colt de mobila pastratoare de amintiri despre culcusiri, ghemuiri, alintaturi, zvapaieli, sotii si altele de care se nu cade sa le amintim fiind vorba despre decedati intru nemurire.

Posted by Alina Andrei at 4:13 PM | Comments (1)