« April 2006 | Main | June 2006 »

May 31, 2006

Duminica dimineata

31-mai_blog.jpg
31-mai_blog1.jpg

Posted by Alina Andrei at 4:28 PM | Comments (4)

May 30, 2006

Tratatul despre iepuri

In Suplimentul de Cultura, nr. 78, pag. 15.

30-mai_blog.jpg


http://www.polirom.ro/supliment/imagini/pdf/SDC_nr_78_national.pdf

Posted by Alina Andrei at 11:52 AM | Comments (0)

May 29, 2006

Trecatori

29 mai_blog1.jpg

29 mai_blog2.jpg
29 mai_blog3.jpg
29 mai_blog4.jpg
29 mai_blog5.jpg

Posted by Alina Andrei at 7:36 PM | Comments (2)

May 25, 2006

Julien Green, despre fotografii

25_mai blog.jpg

6 iulie 1951:

Intalnit cu Malraux la un negustor de fotografii de arta de pe strada Bonaparte. Arata foarte palid, ma intreaba imediat ce caut, si adevarul este ca nu cautam nimic anume, am intrat in dugheana aceea cam tot asa cum ai deschide o carte cu poze.

15 iulie 1952:

Un barbat inca foarte tanar imi arata o fotografie infricosatoare, sau mai degraba doua fotografii: una este compusa din jumatatea stanga a fetei sale la care a fost adaugata aceeasi jumatate stanga. Cu jumatatea dreapta a fost compusa in acelasi fel o alta fata. Rezultatul sunt doua fete de cosmar, cand in realitate omul are o fata placuta. Dar intr-una apare un calau, iar in cealalta un soi de martian.


9 aprile 1956:

Fotografierea unui chip are ceva de operatiune magica. Motivul pentru care atat de putini fotografi reproduc fidel chipul pe care il vad in fiecare dimineata in oglinda este ca ei nu-l cunosc. Un necunoscut se infiinteaza la mine si fotografiaza un necunoscut (necunoscut pentru el). Rezultatul este zero. Aparatul a vazut dar n-a inteles nimic, nici n-a ghicit nimic. Fotografiile pe care mi le fac cei care ma cunosc bine sunt cu totul deosebite, caci reprezinta ceea ce gandesc ei despre mine, iar aparatul fotografic vede ce vede si fotograful. A venit aici un american si mi-a facut niste portrete destul de proaste, pentru ca dispunea de un aparat foarte si prea perfectionat, care il scutea sa mai priveasca nu cu ochiul, ci cu ceea ce, in noi, ar trebui sa reflecteze si sa inteleaga. Spun asta pentru ca ceea ce mi se intampla mie in acest sens I se intampla oricui. Fotograful trebuie sa fie neaparat un pictor.

Julien Green, fragm. din Jurnal.

Autoportretul sau:
http://212.74.180.17/espace2/Pages/entre_les_lignes/images/ell281000/image015.gif

Posted by Alina Andrei at 4:04 PM | Comments (2)

May 23, 2006

Fotografiile lui Fellini

Citat:

Se intampla sa-mi cada sub priviri fotografii vechi in care sunt, in costum de marinar, in picioare, alaturi de fratele meu, in spatele mamei si tatei instalati in doua fotolii de catifea. Imi amintesc ca fotoliile trebuiau aduse de acasa pana la fotograf, socialist urmarit de politie. Mama dorea sa fie fotografiata in fotoliul sau, cu Titina pe genunchi, catelusa care capatase acest nume drept omagiu generalului Nobile care in acel timp ratacea in gheturile polare.
Mai este inca o fotografie in care inconjurat de vreo 40 de colegi de scoala fac pe mascariciul cocosat si indoit asemeni lui Lon Chaney din Monstrul de la Notre-Dame. Ma vad in alta imagine singur, slabanog, intr-un costum de baie trandafiriu si albastru ca cerul, care-mi ajunge pana la genunchi: surad, cu ochii la cer intr-o atitudine de vitel, nevinovat, iar parul meu bine uns cu briantina lasa pe frunte un carliont; ma intreb ce a putut sa-mi promita fotograful ca sa ma reduca la aceasta infatisare.
Privesc fotografiile: se poate pricepe ce fel de pusti este acolo? Bun? Sincer? Fericit?

Federico Fellini, intr-un interviu acordat criticului de film Giovanni Grazzini.

Posted by Alina Andrei at 11:31 AM | Comments (0)

May 21, 2006

Cum se fotografiaza gunoaiele

Un personaj inchipuit de Paul Auster, in Trilogia New York-ului, culegea nimicuri de pe strada, resturi de nebagat in seama chiar si de catre cersetori. Rahati uscati de caine, clame ruginite, ambalaje, hartii botite si zeci de mii de alte prostii, pe care le strangea in geanta, le ducea apoi la hotel pentru a le studia cu atentie si a le da nume, inventand cuvinte corespunzatoare, greu de pronuntat si de inteles. Pentru profesorul cu mintea dusa pe alte coclauri, New York-ul era, citat:

un depozit inepuizabil de lucruri sfaramate
. O groapa imensa de gunoi care il astepta pe el pentru a fi botezata cum se cuvine.

Injghebarile de putreziciuni pot fi subiecte la fel de interesante ca si lucrurile noi noute iesite din fabrica. La urma urmei gunoaiele la origine au fost obiecte sanatoase, pe care le tineam in casa, prunele storcite au fost fructe prinse de crengile pomului, bune de infipt dintii in pulpele lor, hartiile mototolite si cartoanele jegoase fusesera carti de povesti, romane sau manuale de fotografie, cutii de praline sau de biscuiti, iar mai inainte de asta au fost copaci cu frunze, cuiburi si ganganii. Asa cum un cadavru intins pe masa rece de la Morga, fusese inainte om viu, care vorbea si zambea, injura sau glumea, se plimba, placandu-i, probabil, sa fie pozat pentru ca cei dragi sa nu-l uite dupa ce va fi bagat in groapa. Fotografiile rupte, ingalbenite, gasite la cos, inainte de a fi aruncate acolo erau lipite in albume, printre alte zeci de portrete alb negru sau color. Capetele de hartie desprinse brutal de trupurile mate sau lucioase aratau cu totul altfel cand faceau parte dintr-un intreg, dintr-o fotografie de grup facuta in vremuri fericite.

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3468

Posted by Alina Andrei at 1:57 PM | Comments (4)

May 19, 2006

Trei

Aprilie 2006

blog_19 mai_01.jpg

Acum doi ani

blog_19 mai_02.jpg
blog_19 mai_03.jpg

Posted by Alina Andrei at 12:36 PM | Comments (2)

May 18, 2006

Bjork

O colectie de fotografii cu Bjork:

http://unit.bjork.com/specials/pics/frame.htm

Posted by Alina Andrei at 2:11 PM | Comments (1)

May 16, 2006

Albumele de familie

Citat:

Despre generalul Mladic, criminal de razboi care a bombardat luni de zile orasul Sarajevo de pe dealurile din imprejurimi, circula povestea ca a vazut prin catarea pustii casa unei cunostinte. Povestea spune ca generalul i-ar fi telefonat acelui cunoscut si l-ar fi informat ca ii acorda cinci minute sa-si stranga albumele intrucat intentioneaza sa-i arunce casa in aer. Prin albume generalul intelegea albumele cu fotografii de familie. Criminalul, care luni de zile bombardase orasul, distrugand biblioteci, monumente, biserici, strazi si poduri, era constient ca distrugea in acelasi timp si memoria. De aceea i-a daruit cu generozitate cunostintei sale viata cu drept la memorie. O viata desarta si cateva fotografii de familie.

Dubravka Ugresic, in Muzeul capitularii neconditionate.

Posted by Alina Andrei at 11:42 AM | Comments (2)

May 11, 2006

Rugaminte


-Ajuta-ma sa ma sinucid.
manual_polul nord1.jpg

Asa m-a rugat intr-o zi, pe un ton firesc, usor taraganat care nu ma facea sa banuiesc un semn imperativ de exclamatie. Prea bine ar fi putut ca in locul teribilelor cuvinte: ajuta-ma sa ma sinucid, sa fi fost: e vreme frumoasa, cu cer mai limpede decat ieri, sau: cred ca va ninge. Dar nu. N-au fost alte vorbe, ci intocmai acelea pe care le auzisem. Desi nu stia cum ma cheama, cine sunt, de unde si de ce, chiar daca nimic din infatisarea mea nu sugera ca obisnuiesc sa ma indeletnicesc cu sinuciderea oamenilor, fie ei din carne sau zapada, a continuat indicandu-mi metodele potrivite. M-a rugat politicos sa caut un tub cu vant fierbinte de care a auzit ca e folosit de fete pentru a-si usca parul dupa baie. Ar fi urmat sa i-l indrept spre tampla dreapta si sa asteptam amandoi, cuminti, sa i se topeasca pe umeri capul. Noaptea tarziu, cand toti dorm in paturile lor, ca sa fie salvat de trecatori impotriva dorintei sale. I-am spus ca n-am auzit de astfel de tuburi si ca sigur a fost mintit pentru ca nu exista. Fetele merg pe strada cu pletele ude, vara si le zvanta la soare, iarna purtandu-le cu turturi.
-Adu-mi un pumn de sare.
Ar fi urmat sa i-o presar pe inima, promitandu-mi ca nu va urla de durere. S-a jurat ca mai degraba isi va musca buzele pana la sange decat sa scoata un icnet sau biet geamat. Si-a pus in gand sa plece de pe lumea asta in tacere. Insa bulgari de sare nu mai sunt de ani la noi in tara, i-au lins caprele si ciutele din padure, asa i-am spus si m-a crezut. Au urmat alte rugaminti. Sa-l duc in brate trei strazi, pana la covrigarie, sa-l bag in cuptor si sa plec fara a ma uita in urma. Sa torn peste el cateva cani de ceai fierbinte. Verde, negru, de iasomie, menta sau de busuioc, de oricare. N-avea pretentii. Sa-l lovesc cu un fier de calcat rochii si fuste, sa-i aduc o oglinda mare pe care sa cada razele, urmand ca de pe sticla sa-i sara pe corp. La toate am obiectat, insa incepuse sa se indoiasca de buna mea credinta. Neincrezator si-a coborat colturile gurii tacand secunde, minute, ore in sir. L-am fotografiat si i-am promis ca ma voi intoarce sa-i arat poza. Incepuse sa ninga cand am plecat, ceea ce parea ca-l intristeaza peste masura. A doua zi s-a gasit in locul lui doar o baltoaca inghetata. N-am putut sa merg s-o vad pentru ca si in camera mea, langa fereastra, era o balta pe care imi pluteau hainele.

Posted by Alina Andrei at 11:12 AM | Comments (0)

May 7, 2006

Fotografia lui Steinhardt


Steinhardt ii trimisese lui Virgil Ierunca o fotografie de la Rasinari, insotita de urmatoarele cuvinte:

Iata de ce te rog sa nu consideri ca prea caraghios gestul de a-ti trimite o poza de-a mea. De fapt nici nu este o poza a cuiva. Este numai materializarea unei euforii in care se cuprind atatea imponderabile incat fata si trupul bietului om se estompeaza discret si chiar dispar cu desavarsire.

24 august 1974.

Posted by Alina Andrei at 12:54 PM | Comments (1)

May 4, 2006

Matilda si Milena

blog_4 mai2.jpg
blog_4 mai.jpg
blog_4 mai3.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:36 AM | Comments (2)

May 1, 2006

Pravaliile de scortisoara

blog_1 mai01.jpg
La 19 noiembrie 1942, in plina zi si in plina strada, un polonez a fost impuscat de un ofiţer german. Strangea la piept painea cumparata pentru calatoria la Varsovia, unde il asteptau caţiva prieteni dragi. Bruno Schulz era mortul in cauza, numele prietenilor acestuia nu le cunosc. Probabil ca in istorie nu s-ar mai fi pastrat nici numele impuscatului care ţinea la piept o paine, daca inainte de trecerea in nefiinţa nu ar fi scris doua volume care se gasesc acum in multe biblioteci din Europa, si de ce nu, de aiurea. Un biet profesor de desen din orasul Drohobycz, scriitor si primul traducator al lui Kafka in Polonia, autor cu care a fost deseori comparat.
blog_1 mai02.jpg

Proza lui Bruno Schulz a fost redescoperita tarziu dupa incetarea razboiului, in 1964. Picturile si desenele i-au fost comparate cu cele ale lui Utrillo, Chirico, Ludwig Meidner si Chagall, grafisme fragile, onirice, tristeţuri si amaraciuni cu tuse de erotism. Intr-un autoportret ni se arata cu trupul aplecat, imbracat intr-o haina de culoare inchisa, cu ochii ridicaţi atent spre privitori. Trasaturi ascuţite, de om trist, inteligent, banuitor din fire. Pare desprins din filele carţilor sale, un personaj ratacit, scapat nu stiu cum si nu stiu de ce, dintre litere, virgule si semne de intrebare.
blog_1 mai03.jpg

Spre deosebire de atmosfera rece si cenusie din Metamorfoza si Procesul, de absurdul care te striveste incetul cu incetul, lumea lui Schulz reprezinta o beţie de culori si miresme, aparent fara noima. Cand imbatatoare cand fetide, te molesesc si naucesc in acelasi timp, suferinţa e ascunsa in metafore stralucitoare, in scene halucinante, onirice, din care nu esti tocmai sigur ca te poţi usor desprinde.
In paginile sale, zilele de vara sunt ameţitoare si albite de arsita, miros a pere aurii, a zarzavaturi, salcam, praf si halci de carne.

Posted by Alina Andrei at 12:07 PM | Comments (0)