« March 2006 | Main | May 2006 »

April 28, 2006

Kusturica - in seara aceasta

Pe TVR1, la ora 0.20, Viata e un miracol, de Emir Kusturica.


http://www.tvr.ro/tv/tvr1/promo/filmesoc.php

Posted by Alina Andrei at 11:52 AM | Comments (0)

April 26, 2006

Zilele trecute

blog_26aprilie_1.jpg

blog_26aprilie_2.jpg

Posted by Alina Andrei at 4:20 PM | Comments (1)

April 18, 2006

Big Brother cu pasari

Cuib de vulturi din Columbia Britanica, live, pentru cei care n-au ce face acasa, decat sa se uite la pene zburlite de vant.


http://www.infotecbsi.com/wildlife/

La sfarsitul lunii, din oua vor iesi pui.
01_18 aprilie.jpg
02_18 aprilie.jpg
03_18 aprilie.jpg

Posted by Alina Andrei at 1:26 PM | Comments (2)

April 16, 2006

Privind femeia amusinata de altul

Una dintre femei, slaba dar nu ca o scandura, cu ochelari, parul lung blond-roscatiu, maini albe cu venele albastre scoase in relief, statea in picioare, tinandu-se de bara intr-un echilibru precar, se balanganea ca si cum talpile ar fi atins puntea unui vapor aflat pe o mare verde si agitata. Privind-o ai fi spus ca mai are un pic si va cadea peste balustrada in mare, fara colac, desigur, dar dupa cat de linistita parea, cu trupul moale, neincordat, stiai ca nu va striga dupa ajutor, ca se va scufunda fara sa scoata un sunet, doar zgomotul de corp cazut de la mare inaltime s-ar fi auzit, si valurile sparte. Ei bine, toate acestea le rumega Mircea in minte. Ridicand ochii, l-a vazut clar pe un alt pasager, un barbat care pana atunci vorbise zgomotos, glumise grosolan cu prietenii lui, gesticulase, le atinsese umerii si genunchii cu palmele. Era in spatele femeii, asezat pe scaun, in lateral. Cand a ridicat privirea, l-a zarit inchizand brusc gura, tacand prin urmare, apropiindu-si nasul mare de parul necunoscutei, amusinandu-l cu indrazneala si totusi pe furis. Si nasul lui nu mai iesea din pletele femeii, se simtea bine acolo de n-ar mai fi vrut sa plece de bunavoie. Il misca in sus si-n jos, cu narile frematande, la fel cum fac armasarii, dar fara nechezat. Toti cei din jur vedeau scena, in afara de necunoscuta amusinata care, nebanuind nimic, parea ca e tot pe puntea vaporului, balanganindu-se usor prin rafalele de vant, dupa cum soferul intorcea autobuzul in curba, punea frana sau accelera. Oamenii vedeau si se bucurau, zambind larg sau in barbii, fiecare dupa fire, nu spuneau nimic, doar se uitau, poate ca unii, barbati, ar fi vrut si ei sa miroasa pletele galben roscatii, dar nu puteau, fiind prea departe de ele, si, de ce nu, prea fricosi si bine crescuti. In plus, nu i-ar fi lasat nevestele de langa ei, logodnicele, mamele.

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3389

Posted by Alina Andrei at 3:44 PM | Comments (0)

April 13, 2006

Fotografiile lui Blecher

Citat:

Imi placea sa raman ore intregi in fata baracilor fotografilor, contempland persoanele necunoscute, in grupuri sau singure, impietrite si zambitoare, in fata peisagiilor cenusii cu cascade si munti indepartati. Toate personagiile, prin decorul lor comun, pareau membrii unei aceleiasi familii, porniti in excursie in acelasi loc pitoresc unde se fotografiasera unul dupa altul intr-un rand, intr-o asemenea vitrina dadui peste propria mea fotografie, intalnirea aceasta brusca cu mine insumi, imobilizat intr-o atitudine fixa, -acolo Ia marginea balciului, avu asupra mea un efect deprimant. Inainte de a ajunge in orasul meu, ea calatorise desigur si prin alte locuri, necunoscute mie. intr-o clipa avui senzatia de a nu exista decat pe fotografie.
Toata viata mea proprie, a celui ce statea in carne si sange dincolo de vitrina, imi aparu dintr-o data indiferenta si fara insemnatate, asa cum persoanei vii de dincoace de sticla ii apareau absurde calatoriile prin orase necunoscute ale eu-lui fotografic.
in acelasi fel in care fotografia care ma reprezenta umbla din loc in loc contempland prin geamul murdar si prafuit perspective mereu noi, eu insumi dincoace de sticla, imi plimbam mereu personagiul meu asemanator in alte locuri, vesnic privind lucruri noi si vesnic neintelegand nimic din ele. Faptul ca ma miscam, ca eram viu, nu putea fi decat o simpla intamplare, o intamplare care n-avea nici un sens, pentru ca, asa cum existam in asta parte a vitrinei, puteam exista si dincolo de ea, cu acelasi obraz palid, cu aceiasi ochi, cu acelasi par spalacit care ma aduna in oglinda intr-o figura rapida si bizara, greu de inteles.

Max Blecher ( 1909 - 1938 )

Posted by Alina Andrei at 11:57 AM | Comments (0)

April 12, 2006

Despre Moskvich si alte lucruri importante

blog_12 aprilie1.jpg
blog_12 aprilie2.jpg
blog_12 aprilie4.jpg
blog_12 aprilie5.jpg

Posted by Alina Andrei at 2:19 PM | Comments (4)

April 11, 2006

Inceput de tratat despre iepuri


http://galerie.liternet.ro/view_album.php?set_albumName=iepuru

blog_liternet1.jpg
Nu-mi amintesc cand a ajuns Iepurele la mine, cert e ca au trecut multi ani de atunci, poate 18 sau 20. Nu mai stiu cum il chema, insa n-am uitat zgomotul inconfundabil de morcovi rontaiti, care intra in mine cand imi lipeam urechea de capul lui, pe balcon, acolo unde ii era culcusul, intr-o cutie de carton plina de foi de salata umeda, smocuri de iarba rupta din fata blocului, cotoare de varza, cacareze mici, negre, si bucati de paine uscata.
blog_liternet2.jpg

Intre mine si Iepure nu putea exista decat tacere fara pic de zgomot, fara de suieraturi de la inspirat si expirat aerul din plamani, fara stranuturi accidentale, fojgait de vesminte sau pocnetul oaselor din degete. Imobila ca bibeloul din vitrina cu cesti de cafea si pahare bune pentru musafiri, ma uitam cum isi misca mustatile in aer, cum isi spala urechile, evident ca lungi, cu labele din fata, pieptanandu-le in graba, ca si cum l-ar fi zorit careva. Doream sa-l duc in padurea din apropiere, insa pe acolo misunau caini mari cat zece iepuri pusi unul peste altul, iar daca n-ar fi cazut in labele lor, mai mult ca sigur c-ar fi ajuns in ceaunul tiganilor. Si totusi, cand esti mic, pare de necrezut ca blanosenia pufoasa din fata ta, care iti mananca din palma, se poate transforma in tocanita de pus in farfurii, asa cum copiii nestiutori nu fac legatura intre mieii din cartile de colorat si cei de pe pajiste, cu ce li se baga in gura de Pasti.
blog_liternet3.jpg

Iepurii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor: verzi si albastri din cartile de colorat, iepurele de Pasti, aducator de cadouri, cel cu vesta si ceasornic cu lant, din Alice in Tara Minunilor, acela gri, aparut la mine pe balcon, altii albi, intr-o cusca cu pereti din sarma impletita, unul imens, care era iubit de-o fata intr-o povestire bolnavicioasa, Bugs Bunny, cei de pe zidurile din Brasov si Bucuresti, si, bine ca nu l-am uitat, locatarul din jobenul magicianului.
blog_liternet5.jpg

Negruzzi scrisese in Vanatorul bun sau mestesugul de a nu-ti fi urat, ca in zilele cu ploaie imbelsugata, pana la iesirea soarelui iepurele inteleptit nu se baga in desime, "pentru ca nu-i place sa-i cada picaturi de apa in urechi". Probabil ca sta la el in vizuina, doar cu nasul afara, de unde priveste picurii cum se prabusesc cu zgomot in iarba. Cand au zile de nuntit, se strang pe campul rascolit deja de tractoare, ghemuri lungi, gri, iuti, ce sar printre brazde, se rostogolesc ca ciulinii zburataciti de vant. Mici pete albe ca de bumbac le sunt cozile. Uneori si urechile li se vad, rasarite cumva ca niste lujeri tremuratori in aerul subtire, alb, patat cu pufuri de papadii, in mirosuri de umed si de seva, de pamant rascolit cu frenezie.
Iepurii de oras sunt pititi in ganguri, pe langa cafenele si ateliere de carpacit papucii, pe porti nedeschise de nimeni cu anii, pe o strada ingusta, dosita, mirositoare a tomberoane, coji de mandarine, pisici, dar si a vin acru, de la o crama scoborata in pivnita. Asta in Brasov. In Bucuresti l-am vazut doar undeva in zona Victoriei, intr-un mic santier pe care ajungeai doar daca coborai pe o lunga scara de lemn. Fundatia unei cladiri, schimbata peste noapte in patinoar, cu iepuri mari si veseli, desenati pe beton. Mai este unul la Budapesta, imens. Mai mare decat un barbat inalt pe tocuri, portretizat pe o cladire parasita. Un student pe nume Color i-a desenat pe toti, nu stiu din ce pricini, insa bine a facut.

Posted by Alina Andrei at 11:23 AM | Comments (0)

April 9, 2006

Tom Waits lyrics

blog_10 aprilie1.jpg
blog_10 aprilie2.jpg
blog_10 aprilie3.jpg
blog_10 aprilie4.jpg

http://www.officialtomwaits.com/music/m_lyrics.htm

Posted by Alina Andrei at 3:39 PM | Comments (0)

April 5, 2006

Evadare de la ora de matematica

blog_evadare.jpg
blog_evadare1.jpg
blog_evadare2.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:55 AM | Comments (1)

April 4, 2006

Imputzinand gradina

Imputinand gradina, gutuiul din spatele casei, pe numele lui Uiu, crestea in fiecare primavara, se latea cu florile prafoase peste rugii de mure, peste verze si caprifoi, promitand sa ajunga pana la fantana din care nimeni nu mai lua apa, din motive pe care nu le-am aflat decat foarte tarziu. Tusa Clara, aragaza cu patru ochiuri, cum i se striga in urma pe strada, se juruia ca nu mar a primit Adam de la Eva, spre muscare, ci un fruct galbui de care stim ca se numeste gutuie si nu altfel. Toti din familia noastra ii dadeau crezare, insa nu si ceilalti, strainii de noi, pentru ca acestia n-aveau frunze ascunse in asternuturi, rasaduri puse la fereala, borcane aurii in camari, puieti gata de bagat in pamanturi. Nu-i de mirare ca pana la a zecea spita, veri de-ai verisorilor verilor verisorilor mei, tineau la loc de cinste cate o stropitoare, chiar si cei care locuiau la etajul 10 si singurele plante pe care le aveau erau cele din acvariu cu pesti si din vazele cu flori primite la onomastice. Dar nu toata viata noastra gravita in jurul arbustilor. Desigur ca nu.
blog0401.jpg
blog0402.jpg
blog0403.jpg


Una dintre drame este legata, da, tocmai de o cununie apoi de o despartire, de-un platou cu fructele de care tusa Clara spunea ca Eva il ispitea pe bietul de Adam. Din motive tulburi, o mireasa frumoasa ca alte mirese, poate ceva cam palida in obraji si cearcane de nesomn, la petrecere a luat platoul cu feliile taiate subtiri, subtiri, de puteai sa vezi prin ele, plutitoare in gelatina, indreptandu-se neprihanita si suava spre mire, insa in ultima clipa s-a invartit pe tocuri ca o balerina pe poante, lasandu-si darul in bratele cavalerului de onoare. Dupa fastaceala tanarului invitatii si-au dat seama ca nu-i strain de trupul presupusei fecioare, insa asta se intampla cu doua generatii inainte ca eu sa ma fi nascut, pe vremea cand miresele inroseau asternutul in noaptea nuntii. Aglaia se numea, un nume cu totul nepotrivit pentru silueta invesmantata in danteluri, din pozele de familie. Pe cand eram mica de nu ajungeam la pervaz era des vorbita.
Mai des o pomeneau femeile, si nu barbatii, asa cum se intampla cu toti mortii.
De la ele am aflat ca Aglaia era pe sfert grecoaica, pe alt sfert romanca si pe jumatate turcoaica, a fost crescuta in puf de un negustor de perini, plapumi si saluri, stia sa cante la clavecin, sa picteze pasteluri, sa converseze cu musafirii in frantuzeste si sa lesine la baluri in bratele cui trebuia, brate care se nimereau sa aiba la capat trupuri de dansatori veseli care invarteau pe podele tinerele domnisoare, ca pe niste sfarleze, si le ciripeau dezmaturi la urechi.
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3359

Posted by Alina Andrei at 12:36 PM | Comments (0)

April 2, 2006

Psychiatric hospital in Sierra Leone

Kissy Mental Home is the only Psychiatric hospital in Sierra Leone. This Purgatorio is just outside Freetown, in Kissy. The people who are held here, have no support, shunned by their families as well as the African society. The patients have no proper therapy, the most aggressive are in chains; the only treatment they get is some very strong medications such as Largactil, Chloroprozine and Haldol, to keep them quiet. They have a piece of bread, some rice and two litres of water per day.

http://www.lucaferrari.co.uk/kissy/06.htm

http://www.lucaferrari.co.uk/kissy/10.htm

Joseph C. Fawundu


I am a teacher, a lecturer in a secondary school; I have a Master in Biochemistry at the University of New Jersey. I worked in a school in Bo, near Kono. My psychiatric problem is a psychosis due to drug abuse.
I got a MA Magna cum laude and I applied for a scholarship for a PHD at Harvard.
I passed the interview but during that time I used to take drugs.

Posted by Alina Andrei at 4:10 PM | Comments (0)

April 1, 2006

Important news for landscape photographers!

03.31.06- Sacramento, California - According to CNN, starting in April, landscape photographers working in California, will have to pay a photo fee of $100 per published image. The collected funds will be donated to the "Ansel Adams Foundation" and used by this non-profit organization for landscape protection from abuse by photographers. Legislation was signed yesterday by Arnold Schwarzenegger, California's Governor.
This bill was introduced by Sen. Dave Cox (R), representing the Eastern Sierra counties of California and approved by both chambers last week.The law provides harsh fines and even jail time for those photographers found in default of not paying the imposed fee. Ansel Adams Foundation Board of Directors will be consulted in each case, and punishment could include 5-10years in prison, or more painful sentences like spending time with the American Assoc. of Viper Growers (AAVG), or as a barn-hand at the George W. Bush's ranch in Crawford, Tx.
Before the signing ceremony took place yesterday in Sacramento, Ca., a large group of landscape photographers staged a protest on the steps of the California Capitol. The demonstration was interupted by local police when some of the photographers started to throw empty film canisters towards the Senators entering the Capitol. There were a few arrests, amongst them a local Sacramento photographer N.Riley. He was wearing a T-shirt with the inscription "F64 rules, Ansel Adams sucks". It's unclear at this time if the photographer will be charged with harrassment or fined.

Capitol-1.jpg

Posted by Alina Andrei at 12:00 AM | Comments (2)