« February 2006 | Main | April 2006 »

March 28, 2006

Duminica

blogduminica1.jpg

blogduminica5.jpg

blogduminica6.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:08 AM | Comments (0)

March 27, 2006

Cultivatorii de gutui

Prima oara cand mi s-a povestit nu intelegeam semnificatia tuturor cuvintelor iesite din gurile lor, asa cum nu stiam ca iarba poarta numele de iarba, cerul se numeste cer, pamantul pamant, norul nor, nu-mi ieseau toate literele din capra, se impiedicau undeva intre limba si dinti, la masa ii ziceam asa, lingura ramanea nerostita ca si gradina, fereastra si gaina, insa pe atunci n-ajungeam cu capul decat pana la urechile cainelui de paza, acum sunt de cateva ori mai inalta, iar el, dulaul, nu mai e deloc pentru ca a murit si s-a bagat de tot sub o tufa de bujori care an de an sunt mai dolofani, semn ca oasele i s-au imputinat in tarana. Pe atunci povestea despre cultivatorii de gutui era la fel de fabuloasa si fireasca, in acelasi timp, ca orice se auzea de la oamenii mai inalti decat mine. In ziua in care am aflat ce e un menuet, un mucenic si-un mucalit, o mostra si-o morsa, ce-i aia mirean, mitos si mlada, guturai, guta si gurgui, atunci, mai pe seara, am auzit din nou povestea, intelegandu-i rostul intocmai asa cum era rostita. Si tot mirosul intrase in noi, in haine si prin nari, gura deschisa si buric, in buzunare aveam pungi de miresme pe care a-si fi putut sa le tin in mainile caus, sa le duc pe strada si sa le dau drumul acolo, sa se bucure si altii. Insa am fost oprita, pentru ca da, trecatorii n-ar fi inteles nimic, n-ar fi simtit parfumul de gutuie coapta, ar fi vazut doar palmele stranse si atat.

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3344

Posted by Alina Andrei at 11:13 AM | Comments (0)

March 23, 2006

Expozitie

Elevii Liceului de Arta din Brasov, anul trecut.
blog_vernisaj1.jpg
blog_vernisaj2.jpg
blog_vernisaj3.jpg
blog_vernisaj4.jpg
blog_vernisaj5.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:30 PM | Comments (4)

March 20, 2006

Intamplare cu un betiv ostenit

Ei bine, acel strain, beat, a smucit si el, s-a deschis, a intrat si s-a culcusit pe bancheta din fata, cu capul lasat mult pe spate si gura larg cascata, de ar fi putut sa-i intre multe muste in ea, ametite de la miros, numai ca era, stii bine, iarna. Vazand toate acestea, vanzatoarea de la Pompe Funebre a sunat-o pe doamna Lazar, sotia vanzatorului de geamuri din vecini, insa femeia n-a raspuns.
blog_betiv1.jpg

Lasand nesupravegheate sicriele, ca doar n-avea cine si de ce sa le fure, a iesit, a mers doi pasi si, gasindu-l pe vecin, i-a aratat cu degetul masina ocupata de intrus. Rosu s-a facut la fata, pe loc i s-au umflat obrajii de la ocarile stranse in gura, insa degeaba a tipat domnul Lazar, zguduindu-l pe necunoscut de umar, pentru ca acesta n-a vrut de buna voie sa se dea jos. Mirosea a boratura si-a boarfe vechi cu iz de mucegai. A trebuit sa-l traga de haina, de gatlej, de nasturi; unul a cazut sub bancheta, cred ca si acum mai e acolo. Betivul tipa si el in limba lui, spunea ca vrea sa doarma si sa se care naibii cei care i-au deschis portiera, lucru care nu s-a intamplat, inchipuie-ti. Nu numai ca au ramas, dar, in cele din urma, au reusit sa-l scoata din masina. Injurand, a plecat, impleticit la picioare, amenintand cu pumnul strans ridicat in aer, gaurind cerul plat, jurand ca se va intoarce si ca le va arata el.
blog_betiv2.jpg

Si acum, ostenita fiind si eu, mi-a venit pofta sa beau o ceasca mare de cafea aburinda, aromata, din aceea care se simte deopotriva pe limba, in cerul gurii si-n nas pana sus la frunte, sa ghicesc, la sfarsitul ei, pe fundul de portelan alb, drumuri lungi din caimac, rotocoale semanand a roti de tren, pescarusi in ultimii stropi. Insa e noapte, de o voi bea pana dimineata ochii imi vor sta pironiti de tavan, incercand sa ghiceasca, in crapaturi, forme geometrice placute, virgule, puncte, semne de exclamatie, furnici si aripi de molie.

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3317

Posted by Alina Andrei at 12:01 PM | Comments (5)

March 17, 2006

Oaie neagra cu nud

blog_oaia1.jpg
blog_oaia2.jpg
blog_oaia3.jpg
blog_oaia4.jpg
blog_oaia5.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:25 PM | Comments (0)

March 15, 2006

Motanii nu suporta fumul de havana

De felul lor motanii nu suporta fumul de havana, nici de Pall Mall sau pipa, ce sa mai vorbim de Camel sau Carpati. Doi valatuci sa le sufli in bot, c-o iau razna pe camp, apucati de streche.
Blog_motanul.jpg
Si daca n-au camp unde s-alerge, o pornesc pe strazi, printre masini si tramvaie, spre bucuria isterica a sobolanilor. Cu ochii mei I-am vazut pe doi sarbatorind in avans accidentul mortal, sareau pe capacul de tomberon, chitcaind oribil, sfredelitor la ureche, si da, numai peste juma de minut motanul gri, calcat de camionul de lapte si smantana, s-a transformat in clatita blanoasa, patata cu sange.
Inainte de-a se turti in halul asta, se putea spune ca fusese un motan cumsecade. Torcator, curat pe labe. Nu se urca pe perdele decat la cutremure si la petrecerile cu muzica bubuitoare in boxe. Manca numai din farfurie, delicat crontzanind copanele, (e adevarat, nu cerea voie cand se urca pe masa). Miorlaia doar in noptile cu luna plina si cand avea nunta cu pisicile de cartier. Insa niciodata in casa, ci doar pe acoperisuri, unde nu te puteai urca dupa el ca sa arunci cu papucii.
L-am pozat in copac, fara sa-I cer incuviintarea. Mirosea a scoarta batrana, a fum iesit din hornuri, a resturi cazute din tomberon, iarba calcata in picioare, a frig. Un barbat cu paltonul botit s-a oprit o clipa, obosit, minjind ochii de la aparat la motan, de la motan la aparat. A facut puft! si-a plecat mai departe, nu nasul strambat a ocara.

Posted by Alina Andrei at 12:44 PM | Comments (6)

March 13, 2006

Baltoaca

baltoaca.jpg

Posted by Alina Andrei at 2:32 PM | Comments (9)

March 10, 2006

Povesti din NY

Edmund Leveckis

http://www.leveckis.net/journal/archives/2006/02/index.html

Posted by Alina Andrei at 7:27 PM | Comments (4)

March 7, 2006

Cum se pozeaza camilopardele

Cu foarte mare greutate, se intelege. In primul rand e greu sa dai peste dansele, ca doar nu ti se intampla in fiecare dimineata sa iesi din bloc, iar in drum spre birou, in statia de autobuz, sa vezi o turma de girafe cu capetele ascunse in castanii de pe trotuar, cei inconjurati de beton si stalpi de inalta tensiune. Ma gandesc asa, ca fara doar si poate s-ar curenta si ele daca s-ar atinge cu urechile, din greseala - cele imprudente, intentionat - cele sinucigase, de firele strabatute de curent, scanteietoare pe timp de ploaie.
Solutie: daca bei mult vin fiert, cu scortisoara si coaja de portocala nestoarsa, atunci da, ai toate sansele sa vezi pe fereastra cate girafe vrei, de toate marimile si cu pete de toate culorile, ba chiar si pe tavanul dormitorului.
elmar11.jpg
elmar10.jpg
elmar12.jpg

foto: Elmar Lemes

In latina, girafele se numesc camelopardis, in traducere insemnand camila in piele de leopard. In araba, zirafah inseamna: cel mai inalt dintre toti, o observatie de bun simt dupa parerea mea, ceea ce inseamna ca beduinii au vederea buna. Un anumit baietel nescolit il intreba pe taica-sau ce anume mananca Giraful, sotul girafei. Daca ar fi mers la scoala ar fi invatat ca sotul girafei se numeste tot girafa, dar asta nu inseamna cu e lesbian, ci pur si simplu asa il cheama pe el.
Acum ca stii ce nume poarta, poti sa le fotografiezi cum trebuie.

N-ar fi rau sa te duci pana in Africa, pana la ele acasa, la urma urmei asa ar fi politicos. Dansele dorm doar cate zece minute pe zi, moment prielnic pentru a te strecura pas-pas, pas-pas, din tufis in tufis (ai grija sa nu fie populate cu lei, vipere suieratoare, manguste, scorpioni, iguane, termite, bursuci si alte jivine deosebite de periculoase), pana cand ajungi la baza adormitelor. Fireste, sper ca te-a dus mintea sa iei si o scara cu tine, altfel nu stiu zau cum ai putea sa le faci portrete. Girafii sunt inalti cat trei barbati cocotati unul in carca celuilalt.

O scara la fel ca aceasta, ar fi numai buna. Da jos motanul, cu gesturi concludente si sunete sugestive. Nu-l lua cu tine in savana, pentru ca s-ar putea sa-I placa mult de tot acolo si sa nu se mai intoarca la oras.

girafa_1.jpg

Bun. Ai ajuns, ele dorm, ai scara, aparatul pregatit!
Rezemi cu blandete scara de gatul uneia (cea mai fotogenica), te cateri pana cand treci de jumatatea gatului, apoi declanseaza rapid, pe nerasuflate, ca sa nu se trezeasca. Daca esti racit si behai ca un magar, mai bine stai acasa!
girafa_2.jpg
Am auzit de un alpinist de performanta care s-a catarat cu funia pe care a agatat-o de coarne. Nu te sfatuiesc, e prea riscant sa te balangani cu aparatul la o asemenea inaltime, in plus, daca bate vantul, nu prea ai cum sa te tii cu o mana de coarda, si cu cealalta sa declansezi aparatul. In nici un caz nu ai cum sa schimbi filmul, daca ti se termina sus, pe cand daca esti pe scara, ai avea mai multe sanse, daca esti cat de cat indemanatic. La trezire, girafele se pupa intre ele prin imbarligarea gaturilor, asa ca mare grija! Imprudentii pot fi striviti.

Miresmele savanei au iz de scortisoara, nisip, patura de beduin, camila si leoaica in calduri, daca nu esti obisnuit, te pot da gata la fel de repede ca si caldura care iti usuca ochii din cap si-ti crapa buzele de sete de nu mai ai nici saliva ca sa le umezesti. Cu lentila aparatului ai putea sa dai foc la vreascuri, insa ziua n-ai motive, iar noaptea, cand ai vrea sa-ti incalzesti ficatul, plamanii si alte organe, nu e soare care sa cada de pe sticla pe uscaturi, prin urmare vei ingheta. In astfel de momente te vei intreba de ce n-ai ramas acasa, sa bei vin ca sa vezi girafele in parcarea din fata blocului, si eu iti repet ca pe alea n-ai avea cum sa le fotografiezi. E clar. Pur si simplu ar fi imposibil.

Posted by Alina Andrei at 12:22 PM | Comments (3)

March 5, 2006

Traficantul de caciuli 3

M. avea prada cea mai bogata, pentru ca metoda lui era de departe cea mai eficienta. Seara se posta la coltul unei strazi aglomerate. Turna apa dintr-un pet de apa minerala si astepta sa inghete. Nu dura mult cu gerurile de atunci. Din cand in cand se auzea pocnetul unui fund cazut pe trotuarul inghetat, iar dupa sunete iti puteai da seama de apartinea unei gospodine durdulii prabusite peste punga cu oua, unei adolescente firave la coapse sau unui muncitor zdravan, mare iubitor de bere. M. nu facea decat sa le intinda prefacut o mana, ca si cum ar fi vrut sa-i ridice, insa smulgea caciulile si fularele, cu gesturi de expert, apoi se facea nevazut dupa colt. Ca de obicei, toti erau prea socati ca sa mai depuna plangere la Politie.
traficantul.jpg


24 picioare drepte rupte, 3 maini, nenumarati genunchi invinetiti, dosuri dureroase. 600 de caciuli, 78 de fulare, 46 de manusi. Acesta ar fi bilantul pentru captura lui M., numai pe timp de o luna, din cateva ghetusuri fabricate din apa minerala.

Asa l-am cunoscut si eu. Vazand de la o fereastra frecventa surprinzator de mare de trecatori care cad in acelasi loc, pe mica bucata de trotuar inghetat, m-am apucat sa fotografiez scenele, recunosc, caraghioase de la distanta.

Ar trebui acum sa povestesc si morala acestei intamplari, sa spun despre M. ca peste ani l-a ajuns necazul, ca a platit pentru toate oasele rupte, pentru toate caciulile furate. Nu, nu pot sa spun asta pentru ca n-ar fi adevarat. Din cate stiu eu, dupa ce a trecut la tranzactii financiare dubioase, a ajuns foarte bine. E sanatos, are o nevasta frumoasa, fost manechin, si doi copii talentati la muzica. Baiatul canta la clarinet, fetita la contrabas. Si-a cumparat o vila in Franta, cu piscina si ponei, are conturi in Elvetia.

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3284

Posted by Alina Andrei at 12:01 PM | Comments (5)

March 3, 2006

Cum sa fotografiezi pustiul: Polul Nord

blog_pustiu.jpg

Polul Nord nu ti-l recomand. Vei merge zgribulit cu degetele degerate, ba chiar si cu turturi atarnati de urechi si nas. Apoi sunt ursi polari cu aburi la bot, care te vor confunda cu o foca ceva mai mare si mai proasta, care nu stie sa se scufunde la timp intr-o copca. Vor urmari se te bage in burtile lor. Daca le vei scapa din gheare, desi nu cred, vei da in ninsoare peste multe baze de cercetare, cu internet, DVD-uri, televizoare si telefoane prin satelit, haite de husky, eschimosi, americani si rusi, afise cu Paris Hilton, lipite in toaleta, mancare la microunde in bucatarie.
Incercand sa te indepartezi de civilizatie, vei sari din ghetar in ghetar, alungand pinguinii daca iti vor sta in cale. Stiu ca asa vei face. Cu dezgust vei intoarce spatele eschimosilor care iti vor zambi prietenos, incercand sa te imbie cu un peste congelat, culcus in igloo si copite de ren. Te vei uita nedumerit cum isi freaca intre ei nasurile, chicotind. De teama sa nu se atinga cineva si de al tau, o iei la goana.
Ajuns la capatul unde globul pamantesc se bombeaza, pret de cateva momente vei putea sa fotografiezi pustiul. Apoi vei da peste steaguri americane.
blog_pustiu1.jpg

Posted by Alina Andrei at 3:47 PM | Comments (1)