« January 2006 | Main | March 2006 »

February 27, 2006

Duminica

blog_duminica3.jpg
blog_duminica6.jpg
blog_duminica4.jpg
blog_duminica5.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:50 AM | Comments (1)

February 23, 2006

Musca

blog_februarie1.jpg
blog_februarie2.jpg


Dimineata s-a trezit deranjat de o musca. De aripile ei care faceau baz, baz, baz, baz, baz, baz, baz, baz, in diferite tonalitati zgarietoare pe timpan, si-n timp ce urina in hopuri, o simtea langa urechi, aproape atingandu-l.
blog_februarie3.jpg

Fix in urma cu un an, o luna si trei zile, cateva minute a urmarit alte muste la fel de galagioase, ce se infruptau din trupul unui cadavru, caine pe vremea cand acesta mai traia. Ramasitele pamantesti duhneau cu totul altfel decat corpul blanos ce alergase viu prin ploaie inainte de-a fi napadit de muste si de viermi. In drum spre bucatarie cea din jurul lui n-a incetat sa se miste incolo si/ncoace, dandu-i de inteles ca nu mai are mult pana cand se va imputina si el, deseu ii va ajunge trupul, apoi oase, praf si nimic. Lipsit de angoasa parea, mai mult plin de lehamitea celui care stie ca oricum nu conteaza. Si-a baut cafeaua, a inghitit o felie de branza veche, acra, a iesit din casa si-a ramas in gang fumand pe dalele de piatra, urmarindu-I pe altii, ca la televizor, cum se plimba prin fatza portii.

Posted by Alina Andrei at 11:57 AM | Comments (0)

February 21, 2006

Trei doamne

blog_doamne1.jpg
blog_doamne2.jpg

Posted by Alina Andrei at 1:19 PM | Comments (2)

February 20, 2006

Firmituri pentru Geta

Sighisoara, in urma cu patru sau cinci ani.

gaina1.jpg

Posted by Alina Andrei at 2:25 PM | Comments (1)

February 16, 2006

Traficantul de caciuli

blog_smile1.jpg


Ii lipseste degetul inelar de la mana stanga. Impreuna cu bucata de carne, oasele si unghia, s-a dus si verigheta. Nu stie exact cum s-au pierdut, si pentru ca n-a putut sa le spuna rudelor adevarul, ca intr-o dimineata, trezindu-se din betie intr-o statie de autobuz, si-a zarit mana infasata intr-o batista naclaita - a inventat un accident oarecare. Ii e rusine cu ciotul rasarit intre celelalte degete, in fiecare primavara, vara, toamna, asteptand sa vina iarna ca sa-l ascunda in manusa. Evident, una groasa, cu doar un singur deget de lana, cel mare.
Cum i-a venit ideea n-am aflat niciodata. Nu l-am descusut si e mai bine ca nu mi-am bagat nasul, pentru ca altfel s-ar fi putut s-o sfarsesc si eu prost. Cert este ca in noiembrie 1993 s-au semnalat primele furturi. Da, si inainte de Revolutie se furau caciuli si manusi, insa doar ocazional si numai daca erau din vulpe polara scumpa, nutrie sau iepure. A fost ger atunci, cumplit de muscator. S-a spus ca intamplator iesise din casa cu capul dezgolit, si ca in acea zi de luni a infascat prima caciula infipta pe capul unui trecator care astepta sa se faca verde la trecerea de pietoni, undeva in zona Victoriei. Necunoscutul n-a avut timp sa reactioneze. Presupun ca Traficantul si-a tras noua caciula peste urechi, si-a fugit cu sprinteneala printre masini, fara sa-i pese de ce-a lasat in urma. Un barbat stupefiat, inlemnit langa semafor.
blog_smile4.jpg

De fapt n-a fost intocmai asa. In acea zi de luni, noiembrie 1993, viitorul traficant s-a trezit cu fata la cearsaf. Cafea n-avea in casa, se terminase, tigari ioc. Se stie ca fumatorii inraiti o iau razna cand duc lipsa, asa ca intr-un fel e explicabil ce s-a intamplat mai tarziu. Nu incerc sa-l scuz, departe de mine asta! Un medic iesit la pensie a spus ca Traficantul suferea atunci de delirum tabacus, trupul ii striga dupa nicotina, nu mai era stapan pe el. Posibil ca mainile sa fi infascat singure prima caciula, chiar daca mintea ii spunea Nu, Nu, Nu, nu vreau sa ma ating de capetele oamenilor...
blog_smile3.jpg
Subtire imbracat, cu parul lipit de teasta din cauza ninsorii, a ajuns la acea trecere de pietoni. Holbandu-se cand la zebra cand la cei din jur, ochii au observat ca toti au caciuli pe cap, in afara de el. Cel din stanga fuma. Respectuos i-a cerut o tigara, si pentru ca a fost refuzat, i-a tras repede doua palme cu mana stanga, cea din care lipseste degetul inelar si verigheta. Fara sa-si dea seama ce face i-a luat si caciula de pe cap, fugind cu ea varata in haina.

A vandut prada la o consignatie. Din bani si-a luat tigari, cafea, un cutit mare de vanatoare, de taiat burtile la ursi. De buna seama ca era o caciula de blana, cu un fes n-ar fi facut mare branza. In acea prima zi s-a vazut pe sine din afara, plat ca un omulet decupat dintr-un carton, ce in mod firesc nu poate pasi decat cadentat, rigid, gata sa se franga la cea dintai adiere de vant.

blog_smile2.jpg

Imprudent, Traficantul isi tinea marfa furata in camere invadate de rozatoare. Flamande. Tinea registrul cu o acreala functionareasca de contabil platit de stat. Se putea sa mai fi scapat din vedere o virgula, o mica zecimala, insa cand tragea linia totul se regla intr-un talmes balmes fara noima aparent corect, din care toata lumea credea ca a castigat, desi in fond n-as baga mana in foc pentru asta.

Posted by Alina Andrei at 1:38 PM | Comments (1)

February 13, 2006

Care-si face umbra cu coada

Victor, un baietel de opt ani inventat de Nabokov, isi dorea sa picteze aerul. Visa, citez: sa indulceasca pigmentii asemenea Vechilor Maestri: cu miere, suc de smochine, ulei de mac si dara lipicioasa lasata de melcii roz.

blog_pnin1.jpg

Saptamana trecuta m-am uitat si tot uitat la un tablou pictat de o fetita de sase ani. Trei copaci bogati in coroana, fasie de pamant labartata inegal de la stanga la dreapta, pata alba de cer undeva printre ramurile din colt, si printre toate, zeci de ciori plimbatoare prin iarba sau prinse in zbor. Copacul din dreapta, poate stejar sau nuc, adaposteste case bune pentru innoptarea pasarilor. Fara strop de culoare e pictura, doar in griuri, in alb si negru. Atat. Tablou deprimant pentru unii, linistitor pentru mine. Un peisaj fotografiat de obicei ma plictiseste, pictura aceasta nu.

Tot baietelul lui Nabokov primeste intr-o zi o carte postala reprezentand Veverita Cenusie, de unde fu fericit sa afle ca veverita venea dintr-un cuvant grecesc insemnand: care-si face umbra cu coada.
Prin urmare nicaieri nu scrie ca-i soarece cu coada stufoasa de sters praful, cum se incapatana cineva sa ma minta in copilarie. Si nu-i adevarat ca scapi de ochelari daca mananci multi morcovi. Iar cainii care se uita la tine fix, drept in ochi, nu vor sa te hipnotizeze ca apoi sa te muste de nas.
blog_pnin2.jpg

Fireste, cel care imi spusese minciuna despre veverita, a incasat-o la randul lui, atunci cand l-am pus sa stea afara cu un castron in brate, presarat cu vanilie si cacao. Ningea, iar din fulgii cazuti unde trebuia, se astepta ca begul sa iasa inghetata de fistic.

De dragul lui Victor, proprietarul casei unde urma sa-si petreaca vacanta, grav a insurubat un bec nou in lampa de pe birou. Pnin, profesorul de rusa inadaptat si caraghios de patetic, ii cumparase o frumoasa minge de fotbal. Si pentru ca Victor, inainte de vedea cadoul, ii marturisise ca uraste fotbalul, a luat-o in goana sus pe scari, pana in dormitorul cu pricina. Se aude fereastra scartaind, apoi un zbarr zbarrrr. Repede, repejor, Pnin da sa coboare la parter. Pe scari isi pierde echilibrul, aluneca pe spinare pana jos, cu un huruit infiorator.
Noaptea, cand toate luminile casei erau stinse, paraul din curte zapacea de cap cateva ramurele si-o minge de fotbal care ajunsese pe pajiste prin defenestrare.

Posted by Alina Andrei at 5:00 PM | Comments (4)

February 10, 2006

Recviem pentru Ernie

http://www.metergallery.com/viewPhoto.asp?photoID=-186715187
Ernie s-a nascut prin anii 80, undeva in America. A intrat in casa lui Tony Mendoza lipindu-se de femeia cu care locuia. Dand de bine, n-a mai vrut sa plece.
Tony s-a nascut la Havana, in Cuba, pe 21 iulie 1941, apoi nu stiu cum si de ce s-a mutat la New York, unde ulterior avea sa-l intalneasca pe Ernie. Fireste ca in jurul anilor 80, pentru ca prin anii 60 acesta nu se nascuse inca. Nici mama si tatal lui, parinti despre care nu se mai stie nimic, biografii neconsiderand ca sunt necesare aceste informatii.
De fapt nu sunt prea multe de zis nici despre Ernie insusi, oricum, nimic remarcabil. Pe toata durata existentei sale pamantesti obisnuia sa se uite pe geam, sa priveasca mustele si eventual sa le vaneze, cand nu-I era prea lene, se uita ca mata in calendar, daca erau fete frumoase in ele. Se ascundea in cutii uriase de carton in zilele de nesfarsita lehamite, lasandu-se cautat de menajera ore in sir. Prin gauri privea la fundul ei ridicat, atunci cand aceasta, constiincioasa, dadea cu aspiratorul sub pat si sub scaune.
http://www.metergallery.com/viewPhoto.asp?photoID=-1437271266

Un pervers, fara indoiala, asta era.
http://www.metergallery.com/viewPhoto.asp?photoID=1279234755
Intr-o dimineata, Tony l-a prins infingandu-si ghearele in ziar. Nici macar nu se prefacea ca-l citeste. Mereu am stiut ca e din samanta rea, insa nu se cade sa vorbim de rau mortii.

Doamna pe care am intalnit-o in scara blocului l-a cunoscut personal. Nu i-a pastrat amintiri prea calde, din cate am inteles a fost un scandal legat de castronul de lapte, un canar ucis cu salbaticie si-o noapte cu luna plina.

for_ernie1.jpg
for_ernie2.jpg
for_ernie3.jpg
for_ernie4.jpg

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3232

Posted by Alina Andrei at 12:31 PM | Comments (1)

February 8, 2006

Vernisaj si Fereastra Oranj

Expozitia Stai Putin

http://incepem.blogspot.com/2006/01/stai-putin.html
trecatori_05.jpg

Maliete

lumina02.jpg

http://www.orangewindow.net/html/alina.html

Posted by Alina Andrei at 10:49 AM | Comments (1)

February 5, 2006

Woody pandeste trecatorii

cu ochii sireti, prefacut amabili. Cand nimeni nu se asteapta, sare din ziduri si-si infige ciocul in capetele oamenilor, succesiv, cu tzacanit de masina de scris.
blog_woody1.jpg
Bucurestiul este un oras periculos, am crezut asta intotdeauna, insa acum am confirmarea. Ciocanitorile umbla nestingherite, fara botnita, lasand in urma picuri mari de sange, pene, uneori si nasturi de palton, desi nu obisnuiesc sa poarte asa ceva iarna.
Autoritatile au recomandat tuturor sa-si acopere frizurile cu caschete militare, iar cine nu are, cu castroane de supa din tabla, si ma gandesc la faptul ca nu supa cu galuste e din tabla ci castronul protector de purtat pe cap.
blog_maimut2.jpg
Despre Maimuta si Iepuru s-au zvonit lucruri si mai rele, insa prefer sa nu pomenesc acum.
blog_animalu3.jpg

Posted by Alina Andrei at 3:27 PM | Comments (2)