« November 2005 | Main | January 2006 »

December 28, 2005

Un caz de rapire

blog_om1.jpg

Zi oarecare de iarna, sa fi fost luni sau miercuri, in orice caz in decembrie s-a intamplat, acum cativa ani. Nimeni nu mai stie data exacta si la drept vorbind cui i-ar fi de folos? Pentru ca nu se putea misca singur, nici nu s-a pus problema sa mearga toti trei pana la gara, si de acolo sa se urce in primul Personal. Nu putea fi carat in spate, asa ca l-au transat in curte, langa cotetul gainilor, fara sa faca mizerie. Vecinii n-au auzit nimic, stateau toti prin case cu paharele de tuica in mana, lipiti de sobe. Caciula desprinsa a zacut in zoaie pana cand unul dintre rapitori si-a adus aminte de ea. A luat-o de pe jos, ca sa nu ramana nimic in urma care ar fi putut sa-i dea de gol. Pe caciula erau cateva amprente, de asta s-a gandit sa ia urmele de degete si sa le vare in buzunar.
blog_om2.jpg

Despre ce va povestesc eu aici nu s-a scris in ziare, n-a aparut nici-o stire pe posturile de televiziune. Politistii nu s-au ocupat de caz pentru ca victima nu a depus plangere, nici n-ar fi putut cum din moment ce Omu este mut din nascare. Cum nu s-au lipit pe stalpi poze cu disparutul, va dau eu semnalmentele: 1,75 inaltime, laptos la piele si-un fular verde bine incolacit la gat.
N-au existat martori, dovezi, amprentele ramanand ascunse in buzunar, iar acesta lipit de haina ce-a fost aruncata in rau. In filmele americane cu psihopati, dupa un caz de disparitie sau dupa o crima, scafandrii se arunca in mare sau in raurile murdare, de unde ies cu cate un papuc, cadavru sau automobil plin de alge si impuscati.
Aici n-ar fi fost nevoie de ei.
Raul e mai mult o garla imputita, in care pana si gastele si porcii refuza sa se scalde. Haina de velur, maro, devenita zdreanta, se vede si acum undeva langa podet, agatata in craci rupte si gunoaie menajere. Mai sunt acolo cutii de conserve, un capac de wc, insa n-au legatura cu cazul. Oricine are cizme de cauciuc ar putea sa intre in apa, sa ia haina si s-o duca la Politie.
blog_om3.jpg
In acea zi masina a alergat iute lasand casele in urma, departandu-se de locul faptei. Cerul era plumburiu, intretaiat de valutuci de fum, asa cum se cuvine cand se intampla o tragedie. Stoluri mari de ciori, neavand ce face se invarteau in colo si-n coace, croncanind in lehamite peste strazile infundate. Mi s-ar fi parut totul si mai trist daca ar fi fost un soare vesel, labartat peste acoperisurile inzapezite, din acela care mai apare in zilele de decembrie, cand ies copiii pe derdelus.
Intreg Omu n-ar fi incaput pe bacheta din spate, nici in portbajaj, iar de indesat in valize nici nu putea fi vorba, ca doar nu erau chinezi. Taindu-l in trei bucati le-a fost usor. Capul si trunchiul in spate, restul in portbagaj, pe roata de rezerva. Avea obrajii mototoliti cand l-au scos, e adevarat, cu grija.

Dupa ce i-au impreunat partile de trup, fara sa-i ceara parerea l-au asezat langa doi copacei lipiti de zidul casei, chiar langa stalpul de iluminat, sa-i tina becul de urat noaptea. In loc de caciula i-au pus o palarie tuciurie pe cap, probabil imprumutata de la teatru, i-au dat si-o matura. Un ochi si-l pierduse pe drum sau a ramas in masina, sub bancheta. I-au indesat altul, negru ca penele de cioara, putin mai mare decat cel drept.

La casa lui o ducea bine, din cand in cand copiii il mai indopau cu zapada de se rotunjise la burdihan ca un popa de tara ce se hraneste doar cu gaini fripte, coliva si lapte de bivolita. Avea zile de entuziasta euforie privind pisicile ce se alergau pe acoperisuri.
In locul unde a fost dus s-a sfrijit, din obrajii bucalati au ramas doar urmele. Si acum il batjocoresc potaile de cartier, lasandu-i dare de pipi pe spinare, iar intr-o dimineata un vecin si-a parcat masina chiar la un milimetru de stomacul lui.
Stiu unde e, dar n-am voie sa spun, prin urmare n-am vazut nimic si nici n-am povestit.

Posted by Alina Andrei at 12:40 PM | Comments (0)

December 22, 2005

Cum poti sa-i strici unui copil Craciunul

Spunandu-i adevarul.
blogurson1.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:33 PM | Comments (2)

December 20, 2005

Fereastra

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3003
b_fereastra01.jpg
b_fereastra02.jpg
b_fereastra03.jpg
b_fereastra04.jpg

Posted by Alina Andrei at 12:43 PM | Comments (3)

December 16, 2005

Hulubi

hulub_blog2.jpg
hulub_blog1.jpg

Posted by Alina Andrei at 3:31 PM | Comments (3)

December 14, 2005

Razbunare sangeroasa

dogu_pashpash.jpg
Un caine se poate simti ca un pipi de pisica in anumite imprejurari, ceea ce nu e tocmai bine, zic eu. Era ceva nedrept in acel sut infipt in dosul potaii, mai ales ca venea de la un iubitor de motani, pe care ii tzinea cu botul in borcane cu smantana, le atarna ghirlande de carnatzi la gat. Schelalaitul s-a auzit pana hat departe la cateva strazi mai la stanga. Ceea s-a intamplat apoi, a fost previzibil. Pas-pas, pas-pas, pas-pas, pas-pas, pas-pas, pas-pas, pas-pas (si tot pas-pas prin iarba, pret de 23 de pasi umani sau 45 de pasituri canine). Animalu strecurat in dosul agresorului s-a razbunat cu sete, infingandu-si coltii in partile moi, tari si in cele flescaite. Daca barbatul ar fi baut inainte doi litri de vin, licoarea ar fi tzasnit prin toate gaurile, ca dintr-o butie ciuruita cu mitraliera. Dar nu bause.
Cel care mi-a povestit toata tarasenia, era de-a dreptul socat. Se uita lung la mine, de jos in sus, nedumerit si bland, de zici ca niciodata nu si-ar fi spurcat botul pe nadragii natarailor.
dogu_pashpash1.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:25 AM | Comments (1)

December 11, 2005

Iepurele

05_iepur.jpg
Un om de afaceri ucrainean a fost arestat pentru ca facea plaja. E adevarat, nu isi alesese tocmai bine locul, deoarece se asezase pe trotuar, in piata Lev Tolstoi din Kiev, dar tot nu mi se pare un motiv serios pentru a te trezi cu catuse la maini.
In acea dimineata insorita, Dmitri Nikolaev se ducea ca de obicei la birou. Pe drum, hodoronc tronc, I-a venit sa-si dea jos costumul si sa se odihneasca intr-o baltoaca de soare. Zeci de soferi s-au oprit sa-l priveasca, apoi, cam dupa o ora si ceva, un cetatean indignat, a chemat Politia sa restaureze ordinea.
06_iepur.jpg
07_iepur.jpg
Prin urmare, suvoiul de masini si-a reluat cursul firesc, musuroiul de trecatori s-a labartat pe strazi si-n magazine. Vara acesta am citit stirea, in presa. Date seci, care nu lamureau nimic. Nu spuneau de ce Dmitri Nikolaev s-a oprit tocmai in piata Lev Tolstoi, de ce in acea dimineata si nu in alta, de ce a ramas doar in slip si daca si-a asezat frumos costumul si cravata, langa el, pe trotuar.
Nu se preciza nici ce s-a intamplat dupa arestare, daca a fost imediat eliberat, daca a platit amenda, a fost concediat, internat la nebuni, daca a fost parasit de iubita sau de sotie, daca prietenii I-au intors definitiv spatele, in urma gestului necugetat, daca a ajuns boschetar, daca, daca, daca.
08_iepur.jpg
09_iepur.jpg
10_iepur.jpg

Poate am mai amintit de Dmitri Nikolaev, nu mai stiu. Din cand in cand imi amintesc de el, in momentele cand zaresc pe strada cate un trecator ce-a ramas intepenit in puhoiul de oameni, cu fata catre soare, probabil ca sa se incalzeasca.
Alteori astfel de trecatori se uita asa in jur, fara sa vada ceva anume, aparent fara sa simta imbranciturile, coatele primite in stomac.
11_iepur.jpg


P.S.
http://www.fotolog.com/vladnanca/?pid=8756863
Saptamana care tocmai a trecut, am aflat ca Iepurele a fost desenat de un artist pe nume Color. Mai poate fi zarit si in alte ganguri din Brasov, in Bucuresti si la Budapesta.
Poate ca intr-o zi o sa dau ochii pe strada de Oblio cu al lui Sageata, de o girafa cu ochii crucis, de motanul lui Bulgakov, de lumea din Alice in Tara Minunilor. Si daca nu, o sa-mi desenez singura pe ziduri. Melci, magari, umbrele, baloane, cesti de cafea, ibrice, balene, pinguini, bocanci, valize, avioane cu motor, ochelari, manusi vesele, palarii. Insa mai mult ca sigur ca numai eu imi voi da seama ce anume am desenat.

Posted by Alina Andrei at 4:02 PM | Comments (2)

December 8, 2005

Gest necugetat

blogbicicleta1.jpg
Cu incapatanare ii fila o lampa, altfel nu-mi explic de ce turna apa in capetele uscate ale biciclistilor. Individul parea sa se bucure ca e colectionar de timbre si ca, in fiecare zi, la ore diferite, se ducea cu sticla plina pana-n gat, langa zidul cu pricina. Un porumbel care isi lasa gainatul pe o palarie nu e vinovat, pe cand un barbat in toata firea care isi goleste apa chioara, minerala sau sifonul unde n-ar trebui, este! Fara nici un dubiu.

blogbicicleta2.jpg

Intr-o seara oarecare, printr-un act smintit, la azvarlirea trupului peste balustrada ma refer, a dat dovada ca nu e cu nimic mai breaz decat un ogar ce se precipita pe urmele iepurilor sinucigasi direct in rapa. N-am idee de ce a facut asta, dar ce sunt eu sa le stiu pe toate. Nu cu multa vreme in urma, pe cand se afla in centru orasului, la amiaza, prin gesturi iuti dadea de inteles ca-l supara roiul de albine ce-i inconjurase pantalonii. Problema e ca nu se vedeau deloc dansele, degeaba zicea prin tot trupul ca erau acolo, din moment ce nimeni nu le vedea.
Era gata sa se ghemuiasca de plans cand l-au prins in flagrant delict, cu membrele incrucisate pe caldaram intr-o pozitie dubioasa, si sticla, da, sticla cu pricina, isi itea capul fara de capac, ca sa nu mai existe nici un dubiu cine e psihopatul care toarna apa in capetele biciclistilor.
Gurile rele spun ca pana acum un an fusese zdravan la cap. Pe atunci era insurat cu infirmiera care in toamna lui 1999, inainte de operatia prin care i s-a extras cu penseta apendicele, ii facuse clisma. In primavara lui 2005, cand albinuĊ£ele se jucau de-a polenizarea, femeia l-a parasit pentru omul de serviciu de la Morga. O tabara isi dadea cu presupusul ca lipsa apendicelui l-a innebunit, cealalta, de la scara B, se gandea ca ustensilele medicale nu fusesera bine dezinfectate.

Posted by Alina Andrei at 5:22 PM | Comments (4)

December 5, 2005

Mona Miclea - fotoblog

http://www.fotolog.net/monamiclea

http://www.blir.net/issue03/mm3.htm

Posted by Alina Andrei at 8:28 PM | Comments (4)

December 4, 2005

Catzeii miros a...

blogdog.jpg
Boturile anumitor caini miros a eugenii, altele a coada de pisica, a covrigi uscati, cornete de inghetata, carnati. Nu putini sunt cei care duhnesc a lichior de caise, a tomberon de spaghetarie, pizzerie sau a sfarcuri de vaca nemulsa. Piticaniile de la circ fatalmante au iz de vata de zahar pe batz, dar si a sudoare de leu mai miros, a acadele si ciorapi de trapezista.
blogdog1.jpg
blogdog2.jpg
blogdog3.jpg

Posted by Alina Andrei at 3:37 PM | Comments (1)

December 2, 2005

Pierdut umbra, gasitorului ofer recompensa

umbra0.jpg
Un batran se teama ca isi va pierde umbra intr-o zi. Pasea grabit, uitandu-se mereu dupa ea, s-o inhatze la timp daca ar fi vazut-o gata sa se prabuseasca intr-un canal fara capac. Ocolea baltile ca sa nu i se ude umbra, si nu pantofii. Cand atipea in fotoliu visa invariabil ca si-a ratacit-o pe undeva in orash, stand de vorba cu vanzatorul de lozuri in plic. Tot in somn dadea anunturi la mica publicitate.
Pierdut umbra, gasitorului ofer recompensa substantiala. Aici se mai schimbau lucrurile. Uneori se vedea dand salvatorului un borcan cu muraturi, alteori jumatate din pensie sau papucii de casa.
In rest era cat se poate de normal, nu parea subred la trup sau la minte.
umbra1palarie.jpg

Posted by Alina Andrei at 5:38 PM | Comments (3)