« October 2005 | Main | December 2005 »

November 29, 2005

Un sfert de ora, in piata mare din Sibiu

Astepta pesemne ca cineva sa-i bage de seama mersul tantos, altfel nu pricep de ce zabovea indelung pe fiecare bucata de caldaram, pe fiecare patratea intunecata pe care o asemuia in minte cu ciocolata amaruie pe care i-o indesase o matusa in gura, intr-un Craciun nu tocmai indepartat.
1_caldaram.jpg
2_caldaram.jpg

Bicicleta a pedalat cuminte, fara sa faca piruete, fara sa se impiedice. Undeva in stanga o masinarie mare cat juma de om se misca singura pe pietre, cu o flacaruie sub ea. N-am idee de ce prajea caldaramul, daca asa a apucat-o din senin sau daca un muncitor o manevra din umbra cu telecomanda.
Zece pasi mai la dreapta, un caine isi ducea constincios lesa in bot, cu eleganta sobra a unui valet englez, cu singura diferenta ca acesta n-ar cara niciodata in gura o lesa, iar cockerii de felul lor nu obisnuiesc sa se plimbe pe strada cu o tava acoperita de cesti zdranganitoare, asezata precar pe capatana. Pur si simplu nu prea se intampla astfel de chestiuni, altfel as fi aflat.

3_caldaram.jpg
Imediat a aparut si un domn batran ce inainta prudent pe caldaram ca si cum ar fi pasit pe sloiuri de gheata, din acelea care se vad plutind pe Discovery, cand dau documentare despre morse mustacioase inhatate pe neasteptate de ursii polari. De obicei raman in urma pete uriase de sange, in televizor, dar dupa batran n-am vazut nimic neobisnuit, poate si pentru faptul ca in Sibiu poti sa te plimbi linistit fara teama de a fi devorat de fiarele salbatice de la Polul Nord.
As fi vrut sa stau la panda macar un sfert de ora, sa fotografiez toti trecatorii care s-ar fi ivit in fata obiectivului in acest interval de timp, insa nu mi-a fost cu putinta, imi era teama ca nu cumva lucrurile cele mai interesante sa se iveasca dupa ce-as fi intors capul, plecand spre cafenea.

Daca de exemplu as fi pandit de la 11.45, pana la fix 12.00, si n-ar fi fost nimic demn de imortalizat? Sau chiar daca ar fi trecut tot felul de oameni interesanti, tancuri si triciclete, pauni si majorete, in acele 15 minute de pana la fix 12.00, nimeni nu-mi poate garanta ca intre 17.00 si 17.15, sau intre 14.15 si 14.30 nu ar fi fost de fapt momentele perfecte pentru declansat Canon-ul.

Posted by Alina Andrei at 1:02 PM | Comments (2)

November 23, 2005

Intr-o zi de luni, de la fereastra

blog_fereastra.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:57 PM | Comments (0)

November 20, 2005

Ce nu am reusit sa fotografiez in ultimele doua saptamani

Hulubi contra lumina, cu aripile impleticite haotic printre fulgi moi si gogoloaie usturatoare de soare. In Piata Sfatului, Brasov.
blog_ratari.jpg
O locomotiva cu vagoane de tren Personal tarsaite dupa ea, invaluita in abur gros, paclos. Intr-o joi dimineata, in gara Ploiesti Vest. Campul cu vaci, magar si vacar, dulai, intrezariti prin ceata, in fundal, dupa ultimul peron. Pe o banca rupea din franzela o babuta, un caine cu cap triunghiular saliva pe margine. As fi vrut sa pozez altfel scena, dar inca nu stiu cum.

liternet_ratari2.jpg
Melancolia tacitura a unui vanzator de ziare. Privire nuda, dezbracata de orice simtire.

Un fost securist, actual jurist la o banca, care in noiembrie 1987, la Brasov, i-a anchetat pe studentii care s-au solidarizat cu muncitorii revoltati. L-as fi pozat ranjind respectabil, cu servieta diplomat in mana, langa o masina luxoasa. La numai juma de pas distanta, un canal fara capac. N-ar fi fost deloc vina mea daca la un moment dat ar fi inteles gresit indicatiile, si în loc de dreapta s-ar fi mutat spre stanga, prabusindu-se in haul duhnitor a putreziciune.

Un domn batran, colectionar de ex-librisuri, bland in vorbire, cuminte in fatza aparatului. I-am uitat numele si numarul de telefon.
blog_ratari3.jpg

http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=2947

Posted by Alina Andrei at 12:38 PM | Comments (0)

November 16, 2005

Ieri, in Brasov

blog_ieri1.jpg
blog_ieri2.jpg
blog_ieri3.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:35 AM | Comments (1)

November 13, 2005

......................

blog_targoviste1.jpg
blog_targoviste2.jpg
blog_targoviste3.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:14 PM | Comments (0)

November 9, 2005

Cai

blog_cai1.jpg
blog_cai2.jpg
blog_cai3.jpg
blog_cai4.jpg
blog_cai5.jpg
blog_cai6.jpg

Posted by Alina Andrei at 12:01 PM | Comments (3)

November 8, 2005

Contrabanda

blog_zizin1.jpg

Anumite zvonuri carora nu le-am dat crezare pana cand nu s-au confirmat chiar in prezenta ochilor mei, i-au alertat pe politai, vamesi, sri-isti si sepepisti, fosti securisti, ba chiar si kgb-isti (astia din urma ramoliti pe la incheieturi, cu pielea zbarcita si cutata pe gatlejuri ca la curcanii gusati).
Se spunea din surse demne de nebagaciune de seama – la inceput – ca anumiti oameni, nu o sa-i arat acum cu degetul, se ocupa cu contrabanda. Trebuie sa recunosc, de ciuda ca n-am fost bagata pe filiera am vrut sa le stric afacerea, sa ma duc direct la sursa cu masina unui amic, individ cumsecade totusi, in ciuda aparentelor, care are o singura calitate: portbagajul incapator.


blog_zizin2.jpg
blog_zizin3.jpg

Urma sa indes acolo totul, pana la refuz, eventual sa bagam si in rucsace, buzunare, manusi, pungi de hartie, in cornete mari facute din ziare. In chestia aia din masina, unde se baga de obicei ochelarii de soare, batiste, gume si harti. De ce nu si in acvarii golite de apa, si neaparat si de pesti, ca doar ar muri intre peretii uscati de sticla. In bomboniere, bidoane, damigene, adevarul e ca in orice as fi indesat, fara sa fac mofturi, ca doar vine iarna si tot omu si oama de mine are nevoie de provizii. Scurta mea cariera de contrabandista s-a dus pe copca inainte de inghet, din cauza unei mici probleme tehnice. Soferul uitase sa bage benzina in masina, prin urmare am ramas in mijlocul drumului o vreme, iar cand in sfarsit am ajuns la pod i-am vazut pe altii carand ceea ce mie mi s-ar fi cuvenit!
blog_zizin4.jpg
blog_zizin5.jpg
blog_zizin6.jpg
Zeci de biciclisti in sir indian, cu cosurile pline de gogoloaie de soare molicioase in interior, casante pe margini! Da, au incercat cu indaratnicie sa nege chiar daca au fost prinsi in flagrant delict dupa o panda asidua. In poza nr. 2, folosita ca proba de organele de cercetare vamala, se poate vedea masina din care se holbau agentii. In poza nr. 3, se observa clar cum bicicleta a fost dusa exact unde trebuie pentru a se umple cosul cu gogoloaie. Unii neavizati, le numesc guguloaie, ceea ce e o mare greseala, caci acestea din urma nu se lichefiaza cand se baga in sticle, ramanand cu pojgita deasupra.
Desigur, m-am simtit ofensata si persecutata ca mi-au luat-o altii inainte.
blog_zizin7.jpg

As fi avut nevoie de cateva gogoloaie prin decembrie, sa le bag in bocanci si-n buzunare, la gat si pe cap, in loc de caciula, sa-mi tina de cald pana in primavara. Si ca manusi fara degete le-as fi purtat, nu cu degete pentru ca altfel as fi mosmondit un an la butoanele aparatului foto, lana ingreunand miscarile.
Dupa cum se vede in poza numarul 5, fetita nu are nevoie de caciula, fiind incalzita de gogoloaiele ei.
blog_zizin8.jpg

Posted by Alina Andrei at 7:15 PM | Comments (0)

November 6, 2005

Soare cu gust de coniac

4blog_s.jpg


Fasiile de soare au gust de coniac daca le prinzi cu mana pe cele de sus, si de caramel, daca le inghiti pe cele laterale, insa trebuie sa te uiti direct in lumina, printre gene, si sa scoti limba afara.
In astfel de dupa-amieze insorite baloanele cu heliu nu trebuie lasate nesupravegheate pentru ca in orice moment pot disparea in sus, in cerul ala inalt unde oamenii de inaltime normala n-ajung nici daca s-ar cocota pe umerii a altor sase sau sapte persoane, intr-o subreda piramida umana.
3blog_s.jpg
1blog_s.jpg
2blog_s.jpg

In primele secunde de la comiterea furtaciunii, cand inca se mai zareste balonul cu veverite atarnate, doar o piramida din zece girafe cocotate una peste alta, ar putea sa-l prinda.Mi-ar placea sa pozez trupurile exact in momentul in care cel de sus va avea impresia ca a inhatat veverita de coada, inainte de a disparea dupa soare si in clipa cand se vor dezechilibra toti, urmand inevitabil prabusirea.
5blog_s.jpg

Motanii n-au nici o treaba in astfel de chestiuni periculoase, doar se baga in seama aparand in calea fotografilor pentru a fi pozati si ei.
6blog_s.jpg

Posted by Alina Andrei at 5:32 PM | Comments (0)

November 2, 2005

Drept la replica ! !

Anumite voci carcotitoare au sugerat ca m-as incadra in mai multe categorii din cele descrise nu tocmai calduros de mine, in articolul Consumatorii de arta fotografica. Ba chiar au indraznit sa spuna de-a dreptul ca cel mai mult m-as potrivi la nr. 4, adica in mijlocul artistilor trendy care adora imaginile cu caracatite azvarlite in capetele domnilor. Redau aici bucata cu pricina din articol:
01_serghei.jpg
4. Artistul: Apreciaza in mod deosebit fotografiile care au un concept in spate, de preferinta scris in engleza sau franceza. Vrea sa i se spuna din start la ce se uita si ce anume trebuie sa simta, ca apoi sa rastalmaceasca totul cu exaltare juvenila. E adeptul gaselnitelor interesante redate plictistor in brosurile lucioase ce zac prin galeriile snoabe. Simte nevoia sa se manifeste zgomotos in anumite cercuri, poarta haine trendy si are o atitudine cool. Ca un copil rasfatat se poarta, e cand exuberant, adorand imaginile cu caracatite azvarlite pe domni in costume sobre, cand maniaco-depresiv, tapetandu-si camera cu ochi vineti si brate impunse de ace. E posibil sa-l apuce sa dansese step la vernisajele altora sau sa mazgaleasca artistic peretii cu carioca. De cele mai multe ori ii considera mai importanti pe curatori, decat pe expozanti, dar nu va recunoaste niciodata.
Doua serii identice cu o scrumiera parasita pe autostrada. Prima se numeste Scrumiera. Atat, fara lamuriri suplimentare. A doua serie: Purgatoriul fumatorului de cursa lunga in fa minor. Privitorul va aprecia mai mult al doilea proiect.
Desigur, sunt si exceptii. Un artist care toata viata pozeaza doar oameni cu baloane si colivii legate de trup, nu simte nevoia sa-si unga parul cu gel roz, nici sa-i agaseze pe cei din jur. Lumea lui interioara e plina de cuiburi de cuci.

02_serghei.jpg
Cunoscatorii stiu ca n-am nici o legatura cu indivizii de mai sus, din motive demne de inteles.
1. N-am nimic impotriva fotografiilor cu caracatite aruncate tam-nesam in trecatori, dar niciodata n-am facut asa ceva! Sa indrazneasca cineva sa arate o poza de acest gen semnata Alina Andrei, cu brate gelatinoase prelinse peste un obraz barbos, ca o sa inghit hartia! Sa presupunem ca intr-o zi m-ar apuca bazdacul sa fac astfel de chestiuni nepoliticoase, dar mi-ar fi imposibil. In Brasov nu gasesti caracatite pe toate drumurile, nici raci sau randunici de mare pentru simplu fapt ca nu avem port la poalele masivului Postavarul. Ar fi absurd sa existe un port cu pescari, din moment ce nu exista nici o mare. Nu? Logic! E atat de evident si totusi vocile carcotitoare ca de obicei nu pricep nimic.
Da, as putea sa dau o fuga la Metro, sa stau la o coada imensa pentru o conserva de sepie, insa nu e buna pt poze. Daca e sa arunci cu caracatitze in oameni, macar sa fie proaspete, frumoase, sanatoase, nu murate.
2. Nu citesc niciodata brosurile plicticoase.
3. Nu tzin sa citesc ceva in engleza sau franceza, pt ca nu stapanesc subtilitatile acestor limbi.
4. Jur ca niciodata nu m-a apucat sa dansez step la vernisaje si nici sa mazgalesc cu carioca.
5. Nu cunosc nici macar un nume de curator.
6. N-am haine trendy ci doar din cele scamosate.
7. Nu astept pe nimeni sa-mi spuna ceva de niste fotografii. Pot sa rastalmacesc din start orice, la orice moment din zi sau din noapte, treaza sau adormita.

Alta voce carcotitoare a insinuat de-a dreptul ca eu as aprecia numai imaginile in care marea e cu fundul in sus sau la 90 de grade. E aberant! De-a dreptul fals, neadevarat, o inducere in oroare monstruoasa. De ce sa-mi placa doar marea cu fundul in sus? Apreciez la justa valoare si oamenii cu dosul in sus, si fotografiile cu plopi rasturnati, pozele cu cladiri la 90 de grade, 70 si 55,6 de grade, lupii care zboara si vulturii care galopeaza intr-o cireada de vaci. De fapt chiar ma mir ca nu exista inca un curent fotografic in care toti sa pozeze doar oamenii care merg in maini, care ating norii cu bocancii.
Ar mai fi multe de spus insa am obosit.

P.S.

Un fotograf foarte amabil pe nume Norman R, preocupat de sanatatea mea mintala, m-a trimis la spital pentru consult. Cuminte m-am dus impreuna cu Serghei. Inainte de vizita la medic acesta se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Dupa iesirea din spital s-a aruncat pe fereastra.

03_serghei.jpg

Posted by Alina Andrei at 6:14 PM | Comments (0)

November 1, 2005

Catzeii de marti

2_marti.jpg
1_marti.jpg

Posted by Alina Andrei at 1:14 PM | Comments (1)