Main | June 2005 »

May 30, 2005

Culegatorii de melci

01melc.jpg

In urma cu 20 si ceva de ani in urma, poate 21 sau 23, nu mai stiu exact, erau multi copii stransi langa gradina din fata blocului. Se uitau inauntru, peste gardul verde. Tocmai plecam cu tatal meu undeva in vizita, dar am apucat sa-i intreb la ce sa uita. -La un schelet de maimuta cu chipiu de militian - mi s-a raspuns cu seriozitate. Apoi si altul, si altul, si alt copil. Toti se cocotasera pe varfuri, unu mic isi tragea mucii, o fata de la scara B a plecat urland ca ea nu vrea sa viseze urat la noapte. Eu n-am vazut nici un schelet, oricat m-am chiombit cu atentie, erau doar frunze, mizerii, lemne, corcoduse. Nimic care sa semene a oase sau a chipiu. Am plecat nedumirita ca de ce nu vad si eu maimuta, ca doar exista de o vad toti acolo. Cu mintea de acum imi dau seama ca nu avea cum sa fie in gradina din fata blocului o maimuta, nici vie, nici moarta, nici cu chipiu, nici fara, si totusi ea a fost acolo atata timp cat copiii au vazut-o.
02melc.jpg

De atunci lucrurile s-au schimbat, caci de multe ori mi s-a intamplat sa vad lucruri care existau si ceilalti sa nu le zareasca, dar nimic la fel de spectaculos ca si scheletul de maimuta din copilarie.

03melc.jpg

-Sunt in aparat, io, colo, uite-ma, uite-ma!!
Micul Marcel, culegator de melci in satul Toarcla, fara indoiala ca nu intra intr-un aparat de fotografiat, totusi nu l-am contrazis. Atata timp cat s-a vazut in obiectiv, da, a fost acolo.
Si melcii sunt in fotografii, pititi in iarba, doar pentru ca nu se vad, nu inseamna ca nu sunt acolo. Specia Helix Pomatia, melci selenari li se mai spune. Copiii nu stiu asta pentru ca sunt mici, eu sunt mare asa ca am putut sa intreb un melcar sef cum stau treburile. Melcarul sef a fost cojocar inainte, iar acum sta intr-o casa si primeste saci multi cu cochilii umplute cu carnita mucilaginoasa si coarne bouresti, ii masoara intr-un cuibar, ii cantareste, ii baga intr-un camion si-i trimite la abatorul din Alba Iulia, la un frantzuz. Domnul francez ii flamanzeste trei zile ca sa li se curetze intestinele, ii fierbe si ii scoate din cochilii, apoi ii trimite pe farfuriile restaurantelor de pe Coasta de Azur.
04melc.jpg

-Acu nu se mai culeg pentru ca e cald si au nunta. S-au ascuns sa faca prostii, mi-au explicat de ce nu se mai vad in curtea bisericii. unde se joaca ei cu mingea.
05melc.jpg

La cateva saptamani dupa ce au facut prostii in iarba, vor depune ouale in gauri sapate in pamant. Asta se va intampla in iulie sau august. Mealca isi baga capul in gaura, ramanand afara doar cochilia. Dupa ce depune in jur de 50 de oua mici de tot, atat de mici incat nu s-ar vedea in poza, le acopera cu noroi si un fel de scuipat. Puii vor iesi prin toamna, daca nu cumva ouale vor fi inghitite de pasari, soareci sau broaste. Stau putin afara, pentru ca imediat isi sapa gauri, se baga in ele, se ascund in cochilii, inchid ochii si dorm toata iarna. Se trezesc primavara cand ies afara sa haleasca ierburi si papadii.

06melc.jpg

Helix Lactea, numit si melcul podgoriilor, melcul de lapte sau melcul spaniol, chiar ca nu e in poze, asta pentru ca nu sunt podgorii acolo si Spania e prea departe de satul Toarcla, prin urmare chiar ca n-ar avea cum sa se strecoare in peisaj cochilile albe spiralate. Doar daca nu cumva un spaniol oarecare, un Carlos sau un Miquel, n-a simtit impulsul ca intr-o dimineata sa-si umple buzunarele cu dansii, sa se urce in avion, apoi in tren sau pe magar pana in Toarcla, unde sa arunce melcii laptosi chiar langa poarta bisericii. Totusi cred ca e prea putin posibil.
07melc.jpg

Din fericire lipseste cu desavarsire melcul Theba Pisana, ce de felul lui traieste in zone uscate, in locurile insorite din apropierea marii, si cum se vede cu ochiul liber, in fotografii nu e strop de apa sarata, nici nisip cu alge si nici soare. Prima data a fost zarit in Sicilia, apoi s-a raspandit cu repeziciune in toate tarile, ceea ce e de mirare tinand cont ca alearga cu doar patru metri pe ora. Theba Pisana este un daunator de gradina , roade tot ce gaseste, legume, frunze, flori, ocolind doar pietrele. Daca se strang 3.000 la un loc, sunt in stare sa nimiceasca o gradina intr-o noapte. Asta daca gradinarul sta cu mainile in san si se uita la ei cum se ospateaza. In California barbatii cu gradini i-au starpit de pe fatza pamantului cu aruncatoare de flacari, arzand pe langa cochilile pradatoare si recoltele. Cred (desi nu am vreo confirmare) ca acei gradinari sunt fosti luptatori din Vietnam. In nici un caz femei, pentru ca acestea, firi delicate si intelepte, s-ar fi multumit sa stranga melcii si sa-i arunce la berze si la sturzi. Daca as fi mealca Theba Pisana as prefera sa mor in ciocul unui barzoi decat in flacari.

08melc.jpg

Posted by Alina Andrei at 11:55 AM | Comments (0)

May 27, 2005

Facut chisalita

01.jpg

Intr-o zi s-au luat unii la bataie pe strada aceasta. Pumni in stomac, ochi si-n barbii, injuraturi despre partile intime ale parintilor, despre suptul organelor, dumnezei si curve. O parte dintre ei erau imbracati la costum si cravata, altii in blugi si tricouri. Spre seara s-au sters singure putinele picaturi de sange de pe dalele de piatra, a doua zi nu se mai ghicea nimic, maturatorii stransesera fluturasii electorali si baloanele sparte. Din pacate nu am fost acolo, la fereastra, cand s-a intamplat tarasenia. Mi se pare chiar o impolitete din partea indivizilor ca s-au caftit cand nu eram de fata sa-i pozez, e chiar absurd si stupid. De fapt si mai enervat ar fi fost sa fiu la fereastra, cu Mielu de Cartier, si indivizii aia sa se fi luat la pumni dupa ce as fi constatat ca nu mai am film in aparat.

02.jpg


Cred ca ar fi iesit niste imagini bune, dinamice, cu nerv, eventual nitel caraghioase pentru ca subiectii la costum (mi s-a povestit ulterior) erau niste rotocoale scunde de osanza, cu nasturii rupti de la camasa, ravasiti ca dupa o noapte de betie, iar subiectii in blugi aratau ca niste ingrijitori de la ZOO, ososi si mai inalti cu cateva capete. Poate ca e o exagerare, asa sunt oamenii, unul vede o camasa iesita din pantaloni, altul o ceafa asudata si-o gheara in ciuful cuiva, o vecina zareste un gat noduros si-un tur de pantalon, apoi toate se amesteca si din gura in gura iese cu totul altceva. La urma urmei poate ca nici nu s-au batut. Poate ca politistii care au venit a doua zi la fata locului au priceput eronat. Posibil sa fi fost doar un schimb mai dur de opinii despre fluturasii de la PSD si pliantele celor de la PD, cateva impunsaturi amicale, un calcai in dosul unui zurbagiu, n-are rost sa facem speculatii. Apoi ar fi fost prea artistica alaturarea bondocilor langa lungani, exact ca in povestile incredibile pe care le aud uneori, si de care nu-mi vine sa scriu pentru ca par trase de par.

03.jpg

Uneori asemuiesc oamenii cu particulele de praf din aer, pe care le vezi sau nu, depinde de lumina. Oricat de electrizata ar fi masa compacta de pulberi, stii ca va disparea in cateva secunde. Se injura si se iau unii la bataie? Si ce, nu vor sta o eternitate pe strada, o data si o data tot vor trebui sa plece la casele lor, apoi si mai departe, departe de tot, si eu la fel, intr-un loc unde probabil ca nu imi va mai pasa.

04.jpg

Am aflat ce inseamna cuvantul chisalita cand aveam cinci sau sase ani. Eram in fata blocului si ma uitam ca toata lumea la un baiat mare ce era calcat in picioare, dat cu moaca de bordura, lovit cu pumnii in gura, scuipat. Cand unul dintre batausi s-a descheiat la pantaloni si-a facut pishu pe botul lui Bebe, vecinul din spatele meu a strigat la altul sa vina sa vada cum e facut „chisalita“. Atunci am priceput ce inseamna toate acele urlete si bufnituri seci, borsul de pe nas si chiraitul ce se auzea dintr-un balcon de la etajul I. Pe atunci nu aveam aparat de fotografiat sa-l duc la ochi, asa ca doar am stat si am asteptat sa se termine, ca batausii sa plece la casele lor, Bebe sa-si ia dintii si sangele inapoi, ca noi aia mici sa ne jucam in continuare.
Daca as fi avut aparat, inainte sa fie facut chisalita l-as fi pozat pe Bebe cum sta cracit pe banca, cu capul pe spate, holbandu-se in sus. Nu la nori, pentru ca nu erau intotdeauna. Asa statea de multe ori, cand nu mergea cu baietii la lac sa bea posirca adusa de la tzara. Unii spuneau ca e idiot, ca de-aia sta asa, poate ca de asta l-au si caftit. Dupa ce a fost facut chisalita, l-as fi pozat cu capul pe trotuarul spart, manjit de sange, umflat, cu picioarele raschirate pe sotron. Ar fi fost si mai bine sa fi cazut cu totul in conturul casutelor de creta, asa as fi putut sa-l pozez de sus, de pe banca. Ar fi parut mai mic in poza, ca un omulet rosu violet desenat in sotronul albastru. Mielu n-ar fi avut ce sa caute acolo, oricum nu se nascuse pe atunci.

05.jpg

Mielu da bine in pozele cuminti cu oameni cumsecade, cu turistii care ii ranjesc frumos de sub fereastra. Sta la pozat doar cand trecatorii nu se injura, nu se imbrancesc, nu se scuipa, nu se musca si nici nu se uita urat. Deci destul de rar. Domnul acesta strainez l-a bagat pe Mielu in aparat si-l va duce la el in tara, il va arata la parinti, prieteni si colegi, si le va spune ca intr-un oras din Romania copiii de oaie stau la ferestre ca sa se uite dupa vrabii.

P.S.
Mielu de Cartier isi asuma toata responsabilitatea cu referire la continutul blogului.

Posted by Alina Andrei at 6:16 PM | Comments (0)

May 24, 2005

Fereastra1

1.jpg

Intotdeauna cand intru pentru prima data in casa cuiva, dupa cateva priviri fugitive in jur, ma indrept instinctiv spre fereastra - sa vad ce e afara, de pe pervaz simt cel mai bine ceasurile moi ale lui Dali, desi nu pot spune ca mor de dragul nebuniilor lui pictate. Acum un an - parca vara - am inceput o serie de fotografii de la fereastra unei case din centrul vechi al orasului. In casa aia merg de multi ani, acolo sunt rasfatata cu vorbe bune, cafea, clatite cu branza de vaci si smantana, e si o soba acolo, fierbinte iarna, un tub de facut baloane de sapun, muzica bizantina si alte minunatii. Inainte era si o pisica - Mircioaica - dar s-a mutat, in schimb in gang locuieste madam Berivoje, persana vecinului cu ochii crucis, un om cumsecade fara indoiala, mai bine sa credem asta decat sa bagam in seama zvonurile rautacioase.

2.jpg


Mi-ar trebui si o fereastra neutra, una a nimanui, de unde sa pot arunca in capul trecatorilor apa sau oua, pentru a-i poza in momentul impactului. Si cu carnati in caini si pisici, pentru ca acestia sa zaboveasca mai mult sub fereastra, cat sa-i trag bine in chip.

3.jpg

Tocmai am citit ca un fotoreporter chinez, Liu Tao din Xiamen, a stat frumusel pe trotuar, in dreptul unei gropi de pe sosea. Si a tot stat pana a inceput ploaia si s-a umplut groapa. In loc sa avertizeze lumea de pericol (tzopaind, urland, gesticuland ca un bun cetatean) omu fotograf a stat cuminte pe trotuar si a asteptat. Atat a stat pana cand a avut norocul ca un nefericit de biciclist sa cada in dansa. In mod firesc rotile bicicletei au fost pozate in timp ce sa invarteau in aer, sub stropii grei, iar biciclistul a fost surprins intr-un mod nitel caraghios, in timp ce lua contact direct cu apa de pe sosea. In imagini mai apare si o umbrela, care nu prea isi are rostul deoarece oricum posesorul ei s-a scufundat de tot in baltoaca. Fotografiile au aparut in publicatia Beijing Youth Daily, iar cititorii cumsecade s-au infuriat pe dl. Liu Tao, pentru ca in marsavia sa nu a astupat groapa, nuuuuuu, nu a vajait din maini, n-a fluierat. A facut poze! Urat, tare urat. Ntz, ntz. Sub fereastra nu este nici o groapa, asa ca nu am cum sa comit o asemenea fapta urata, prin urmare voi ajunge in Rai.
Stirea aceasta mi-a adus aminte de bancul cu Nastase si inundatia. Cum ar trebui sa procedeze un fotograf daca l-ar vedea pe fostul premier facand balbalac-balbac, mai exact ce film ar trebui sa foloseasca, unul alb negru sau color? Color pentru presa, alb negru pentru sufletul meu.

4.jpg

Mi-ar mai placea ca sub fereastra sa treaca intr-o zi un card de pinguini, niste pusti care sa faca roata tiganului, Mishu-magarul din Delta care a fugit de la stapan ca sa moara in mijlocul haremului de magarite. Pe Behemoth - motanul lui Bulgakov - l-as poza pe pervaz, cu monoclu si papion, ranjind diabolic in timp ce se scobeste in dinti cu o pana de cocos isteric. As mai vrea un calugar tanar care sa poposeasca sub geam cu un pui de strut in brate. Si pe Charlie Chaplin! Sunt sigura ca daca ar mai fi trait, ar fi fost onorat sa zboare pana in Romania, sa se urce in tren, sa coboare la Brasov si sa-mi pozeze sub geam, intr-o zi salcie, doar ca sa ma inveseleasca. Normal ca as intelege daca intr-o zi ar fi ocupat cu filmarile sau petrecerile, dar atunci l-ar inlocui cu succes bravul soldat Svejk. Ar sta in pozitie de drepti, cu mana la chipiu si nasturii de la veston incheiati neregulamentar alandala. Nu stiu ce-ar face, dar precis ca numai boacane, cu un aer sfiicios de baiat balalau.
Pe amandoi i-as chema in casa, sa ne uitam toti trei de pe pervaz la trecatori. Pe Behemoth il voi trimite pe soba, ca acolo stau toate pisicile normale la cap, nu se plimba brambura prin Moscova fara mine!
5.jpg

Posted by Alina Andrei at 7:17 PM | Comments (0)