La Bunica

Nu cred ca oamenii mananca icre negre pentru ca le place, ci pentru simplul motiv ca sunt icre negre. Si chiar nu e adevarat ca intre Frumos, Adevar si Bine se afla niste prapastii adanci. Din contra! Ma rog, oricum, nu stiu, uneori iti vine sa tii pentru tine toate cuvintele, temandu-te ca nu cumva indiscretia pe care le-o imprimi pe cat de uman, pe atat de nevolnic sa nu tulbure cu stridenta ei linistea asternuta domol imprejur. Insa da, asa este, exista locuri pe care Dumnezeu le-a lasat pe pamant in speranta ca, in veacul atoatenegator, ne-om intalni cu noi insine.

Un astfel de loc este cel caruia, de cand ma stiu, ii zic "La Bunica".

Aici a locuit nu mamaie, asa cum ar parea, ci de fapt strabunica mea, careia insa eu ii ziceam asa, "Bunica". E vorba de o casa veche taraneasca zidita fix in AD 1900, alcatuita din doua camere, un mic hol si un cerdac. In fata ei, o curte cu o iarba numai buna sa te intinzi pe ea si sa te uiti la cer, la nori ori la stele - alegerea ta. Pe astea poti, eventual, chiar sa le si privesti, ceea ce, mie unul, uneori imi mai si iese. Bine, din nou, doar daca vrei, categoric.

In dreapta cum intri pe poarta dai de o mica bucatarie cu doua gemulete, de pe a carei usa albastra de lemn vopseaua a inceput sa se scorojeasca.

Dar adevaratul spectacol incepe in cele cateva incaperi, pe care Maia (citeste: "mamaia") le-a pastrat intacte de la moartea mamei sale, adica de mai bine de cincisprezece ani. Ai senzatia ca Bunica tocmai a iesit nitel sa schimbe o vorba prin vecini si ca ele, incaperile, pline de lucruri vechi, pline de lumina, continua sa respire odata cu jocul umbrelor in fereastra si cu plutitul agale al unor fire de praf ratacite prin zona. Aceasta este treaba lor, a tuturor, imi dau seama, a paharelor pentru sirop de visine puse acum unul peste altul pe pervaz, a patului prin care fereastra isi varsa rosu-rozaliu lumina sa lina, a vazei de lemn cu lumanare si busuioc in ea, a hainelor din cuier sau a celor doua taburete ce isi intind somnoroase picioarele.

Dar, stiti, eu aici simt uneori nevoia sa ma retrag din agitatia asta uneori atat de sterila a cotidianului, din clantanitul asta parca fara de suflet al lumii.

Da, e adevarat, acesta este unul dintre locurile unde ti se ofera sansa de a deveni, hmm, intelept.

Comentarii:

Bogdan Mujescu - 29 Jul 2009, ora 22:46
Fantastice. Povestea multora... Nu ma mai satur uitandu-ma la minunatie!!!

Andrei Pandele - 30 Jul 2009, ora 07:27
Un text emotional si interesant cu imagini sugestive. Foarte frumos, multumesc.

Codrin Lupei - 30 Jul 2009, ora 18:19
Cuvinte si imagini gasite cu sufletul, Andrei, foarte sensibil. Excelent, imi place mult! Numai bine!

Andrei Baciu - 30 Jul 2009, ora 21:46
Salutare! Va multumesc foarte. :)

mihai moiceanu - 31 Jul 2009, ora 20:30
Ce bine ca sunt oameni care se uita in interiorul lor si fac fotografie.

brad florescu - 02 Aug 2009, ora 16:51
Extraordinare de frumos. Felicitari.

marius b - 08 Aug 2009, ora 10:57
Icrele negre chiar sunt bune. Nu cred ca trebuie sa-i condamni pe cei carora le place luxul la nebunie, dar nu uita de unde au plecat. Introducerea la articol mi se pare ... slaba, dar intentia e buna ... sa nu se uite radacina ...

Oana Zafiriadis - 15 Aug 2009, ora 15:49
Frumos "la bunica"!O poveste de suflet, povestita din suflet!

Andrei Baciu - 16 Aug 2009, ora 13:23
Multumesc inca o data.

Viorel Capraru - 21 Aug 2009, ora 23:18
Super!

Camil Iamandescu - 07 Sep 2009, ora 22:56
Felicitari !

Aurel RAPA - 28 Sep 2009, ora 14:14
genial ,minunat , fantastic .... BUNICA un nume sfant ...ea e cea care ma crescut si caruia o sai sarut mana de cate ori am ocazia ...MAESTRE FRUMOASE FOTOGRAFII ....SI FOARTE VALOROASE PT CEI CARE VOR SA-SI AMINTEASCA

Flavius Grigore - 30 Sep 2009, ora 14:29
Simplitate si bun simt. Bunicii din vietile noastre - amintiri din copilarie, iz de nostalgie... Frumoase imagini. Multumim.

Andrei Baciu - 30 Sep 2009, ora 16:11
Imi place mult vorba aceea, ca orice fotografie buna pe care o faci este, pana la urma, un dar care ti se face tie, fotografului, in primul rand. Asa ca nu imi multumiti - va multumesc eu dvs/voua. :)

stiubei tiberiu - 02 Oct 2009, ora 17:11
da nuante de negru face tot

Aurel RAPA - 08 Oct 2009, ora 11:38
cu ce camera si ce obiectiv ai tras ?

Andrei Baciu - 09 Oct 2009, ora 22:23
Foto 2, 4, 6 si 8 - Canon S3 IS. Restul: 40D, obiectiv de kit 18-55. :)

Andreea A - 12 Nov 2009, ora 13:27
extrem de sensibila aborbarea, atat vizual cat si descriptiv! de poveste!!!

Florin Susu - 29 Dec 2009, ora 11:03
Toti am fost acolo. Mai demult sau mai recent. De acolo ne tragem seva, energia. De-asta spun psihologii sa ai o copilarie fericita. Multumim.

jurnal de criza - 04 Dec 2010, ora 19:32
fotografiile sunt splendide. introducerea, insa, seamana putin a frustrare. asta pe langa faptul ca icrele negre sunt realmente delicioase.