Dupa sapte zile continue de mers cu trenul, parcurgând 9000 de km, puteti ajunge într-un alt capat de lume - MONGOLIA.

De ce Mongolia?

In primul rand, este o tara fascinanta. Pentru un fotograf, se constituie într-o multitudine de subiecte, deosebite si extrem de interesante. Primeaza natura si modul de viata al oamenilor. Sa vedem despre ce este vorba.

Natura - o diversitate de forme si culori

Mongolia este un loc ideal pentru fotografia de peisaj.
Stepele întinse întrerupte de dealuri, muntii vulcanici cu forma lor specifica, zonele desertice, meandrele râurilor si întinsele lacuri, constituie oferta zonei.
Este o tara "înalta". Altitudinea medie este de 1580m, data de numeroasele lanturi montane ce o brazdeaza. Spre vest, în muntii Altaiul Mongol, sunt câteva vârfuri ce depasesc 4000m. Altitudinea maxima o puteti întâlni pe vârful Monkh Khayrkhan, de 4362m.
Între Altaiul Mongol si muntii Hangai, situati în nordul tarii, se afla Depresiunea Marilor Lacuri. De fapt, aceasta este o combinatie de stepa si pustiu, presarat cu o puzderie de lacuri.
Dar cea mai cunoscuta, ca nume, este zona desertului Gobi. În realitate, nisipurile ocupa doar câteva procente din suprafata acestuia. Restul este un sol argilo-nisipos acoperit cu ierburi specifice, chiar daca cursurile de apa si precipitatiile sunt ca si inexistente. Formatiuni vulcanice, cu forme deosebite, puncteaza pe alocuri suprafata pustie.
Pe lânga lacuri, cu apa sarata sau dulce, pe teritoriul Mongoliei exista o serie de ape curgatoare. Debitele sunt modeste (în comparatie cu râurile noastre), fiind alimentate cu precadere din topirea zapezilor. În munti, pâraiele sunt rare. Densitatea lor este departe de cea cu care suntem obisnuiti pe la noi. Toate apele sunt limpezi. Preventiv însa, pentru consum, apa ar fi bine sa o dezinfectati (prin fierbere, filtrare, chimicale), din cauza puzderiei de animale ce se adapa, etc. din aceleasi surse pe care le-ati folosi si voi.

Mongolezii si modul lor de viata - subiecte pentru instantanee interesante

Sunt doar 2,5 milioane de locuitori într-o tara de sase ori cât România.
Viata acestora este modesta. Din cauza conditiilor fizico-geografice si a slabei dezvoltari industriale, ocupatia de baza este cresterea animalelor. Astfel, cel putin mâncarea - carnea, alimentul lor de baza - este asigurata.
La început de mai, majoritatea familiilor parasesc localitatile, împânzind cu albul iurtelor - locuinta lor traditionala - zonele bune de pasunat.
Urmarind migratia acestor nomazi, continuând cu constructia iurtelor, munca zilnica pe lânga animale, ocupatiile casnice si nu în ultimul rând joaca celor mici, va va face sa consumati multa pelicula.
Dorind, cu siguranta, ca imaginile dvs. sa exprime naturalete, veti întâmpina o problema. Mongolezii va vor privi cu curiozitate. Veti fi urmarit cu privirea în permanenta, mai ales ca datorita fizionomiei si îmbracamintii diferite, sunteti usor de reperat. Pentru a lua adevarate instantanee, va trebui sa va integrati realmente în cadrul familiilor.
Eu am cautat familii reprezentative, în mijlocul carora am stat chiar si pâna la zece zile (la o singura familie!). Ajunsesem sa lucrez cot la cot cu ceilalti: curatam staulul oilor, caram gunoiul, mulgeam animalele (inclusiv iepe), tundeam oi, calarind mânam celelalte animale la pascut, preparam airag - lapte fermentat de iapa - etc. Astfel, eram ca si de-al lor si nu mai reprezentam o curiozitate. Puteam sa-mi folosesc aparatul foto fara probleme.
Apropo, nu lasati sculele foto si alte lucruri de valoare la îndemâna, nesupravegheate. Nu le fura nimeni, dar curiozitatea copiilor v-ar putea provoca neplaceri.
Ceea ce nu veti putea reda pe pelicula, este ospitalitatea acestor oameni.
Este cel mai impresionant aspect al unei calatorii în Mongolia. Pentru mongolezi, ospitalitatea este o trasatura generala. Se manifesta si între ei, nu doar fata de straini.
Doar ma apropiam de vreo iurta ca, în calea mea, veneau cei "de-ai casei", cu bolul aburind cu suutei tsai - ceai cu sare si cu lapte - si farfuria cu aaruul - brânza uscata. Eram poftit apoi înauntru si eram servit cu alte preparate. De obicei, insistau sa ramân ceva mai mult la ei. Nu puteam însa sa o fac de fiecare data. Aveam un traseu si un program de realizat si îi paraseam uneori în graba. La plecare mi se dadeau bucati de brânza sau carne uscata.
Si toate acestea le fac complet dezinteresati. Noi i-am stiut ca vajnici razboinici ce au pustiit totul în calea lor. Acum sunt în extrema cealalta. Pâna mi se termina stocul, le lasam si eu câte ceva: bomboane si baloane pentru copii, tigari, zahar, orez, pixuri, caiete, etc. În ultima instanta le faceam câteva fotografii, ceea ce le facea mare placere.
Sper ca într-o zi sa revad acesti oameni cu totul deosebiti, sa le dau fotografiile. Vreau sa simt din nou permanenta vântului ce matura stepele întinse, sa revad cerul de clestar si, în primul rând, sa retraiesc sentimentul de deplina libertate întâlnit acolo.

"MONGOLIA 2003" a fost prima expeditie româneasca solitara în aceasta tara. Timp de doua luni si jumatate, am parcurs pe jos aproximativ 550km, din zona centrala - vulcanul Khorgo - pâna în muntii Ikh Bogd, din desertul Gov-Altay.
Fotografiatul l-am combinat cu observatiile antropologice.
În urma informatiilor culese, la întoarcere am participat cu referate la o serie de sesiuni si simpozioane stiintifice. Cele opt articole scrise si aparute în diverse publicatii, expozitiile foto si proiectiile dia, emisiunile radio si TV au completat seria manifestarilor ocazionate de "MONGOLIA 2003".

Am lucrat pe pelicula Ektachrome E100VS si E100SW, cu aparatura si optica PENTAX.
Sponsori principali au fost KODAK MTIL ROM2000 si revista TERRA MAGAZIN.

Cei ce doresc alte amanunte sau informatii practice despre ceea ce înseamna o calatorie în Mongolia, ma pot contacta la e-mail: totorean@yahoo.com .

În noiembrie a.c. urmeaza INDIA 2004.

Toate cele bune,
Alin Totorean