Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  

O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Consumatorii de arta fotografica

Multi dintre cititori se vor intreba ce competenta are subsemnata pentru a dezbate intr-un articol un subiect de-o asemenea greutate covarsitoare. Adevarul e ca nici o diploma inramata nu-mi confera autoritatea necesara si nici vocile maestrilor decedati si nedecedati nu vor sprijini de pe margini vorbele care vor urma. Sufletul meu caritabil m-a impins catre o asemenea initiativa laudabila, la gandul ca multi dintre producatorii si consumatorii de arta fotografica sunt confuzi, nu stiu la ce se uita, de ce si cum.

Trebuie sa incep prin a spune ca nu agreez deloc notiunea de consumator cand este vorba de arta. Prea usor poate fi confundata cu imaginea unei persoane ahtiate dupa Cola, sparanghel, bere, care sta cuminte la coada intr-un supermarket trendy. Voi inlocui termenul cu cel de privitor. In acest prim articol voi vorbi doar despre privitorii fotografi.

E un fapt bine stiut ca oricat de izolat ar trai un fotograf, ipocrit lepadat de lume, tot are nevoie de privitori care sa-i admire sau sa-i injure ispravile. Doar din acest motiv isi mai scoate nasul din calda vizuina. Desigur cei cu imagini de duzina ar fi de preferat sa si le tina o eterninate in sertar, pe care sa-l arunce intr-o rapa din Piatra Craiului. Totusi vietuitorarele padurii n-au nici o vina, oricum sunt prea multe gunoaie prin tufisuri.

 

1. Fotograful bun care are succes: Face bani buni cu aparatul, are admiratori cate gaste sunt pe o garla intr-o zi senina de vara. Cel pragmatic va carcoti fata de lucrarile potentialilor rivali ce jinduiesc la contractele lui. In toate colturile isi va face cunoscuta parerea proasta pe care o are fata de pozele acestora, in special in colturile ce adapostesc clienti cu cockteil-uri in mana si birouri cu laptopuri. Va mangaia pe scafarlie invataceii talentati care il privesc cu veneratie si nu-l calca pe coada. Ii va ajuta cu un sfat sau doua, ca doar nu costa. Unul blazat va vorbi putin, va ignora cu eleganta concurenta.

Poate sa aprecieze imaginile bune oriunde le vede, fie ca e vorba de un peisaj rafinat, un nud exuberant sau un fotoreportaj cu zvac. E destul de zgarcit cu laudele din lipsa de timp, blazare, aroganta la unii, modestie la altii. De multe ori simte lucrarile geniale inainte ca acestea sa fie facute, urmand ca apoi sa duca aparatul la ochi si sa declanseze. Isi cara peste tot, ca o povara, bagajul mental cu fotografiile bune facute de altii, incercand sa nu le plagieze nici macar din greseala. Fireste, nu reuseste intotdeauna.

 

2. Fotograful bun ignorat: Din categoria aceasta fac parte toti cei care la un moment dat si-au intors dosul catre lume, lucrand intr-o scorbura metaforica doar din pasiune, sau cei abulici din fire, care expun pe site-uri obscure, prin pivnite intunecoase. Sunt neadaptati la lumea inconjuratoare. Pentru ca nu-si vand lucrarile nu sunt nevoiti sa fotografieze pe gustul turmei. Experimenteaza, se bucura, se intristeaza. Des trec prin stari de letargie mentala si afectiva, nemaiputand savura imaginile care pe vremuri le adorau.

Fiind plini de imaginatie pot sa zaca cu orele in fata unei poze smucite, fara sa se plictiseasca. Ochii lor sunt suprasaturati de imaginile frumoase surprinse de altii.

In zilele bune pipaie cu retinele, pentru cateva momente li se perforeaza pielea cu un valatuc de abur mirositor a mar copt sau pur si simplu simt o ameteala in oase, ca dupa o lovitura puternica de maciuca in ceafa.

Naivi nutresc sentimente duioase fata de fotografii lor preferati, chiar daca nu i-au cunoscut personal. Fiind retrasi din fire, nu vor fi tentati sa-i intalneasca in carne si oase, natura protejandu-i in acest fel de amaraciuni inutile.

 

3. Bautorii de minti: Pe vremuri erau al naibii de buni, samanta a mai ramas pe undeva pitita in ceata din creier, insa le tremura prea tare mana pe aparat. Toate pozele pe care le privesc put a hoit, sunt invaluite intr-o lumina laptoasa. Carcotesc in barba umezita de saliva si tot mai rar simt nevoia sa vada fotografii bune, chiar daca uneori le viseaza. Un astfel de privitor se intampla uneori sa laude desantat o poza slaba, pentru ca n-o zareste bine in fata ochilor sau pentru ca i s-a facut cinste cu o votka. Daca are simtul umorului, se distreza pe seama amaratului care a facut-o. Nu-i indicat sa-i dati poze cand are o votka in fata, pentru ca bautura ii va picura din pahar in mana, apoi in maneca si pe oamenii din fotografii.

Isi doreste albume valoroase, pe care sa le poata da in schimbul sticlelor de tarie, dar nu e exclus sa se stearga la fund cu un Koudelka, Erwitt sau un Bresson, in lipsa de hartie igienica si ziare. Desigur nu toti fotografii betivi au fost buni pe vremuri, multi dintre acestia lucrau mediocru si inainte ca politaii sa-i culeaga de prin boschetii de liliac. Partea cu liliacul am bagat-o de la mine. Asa ar fi elegant, daca tot e sa te prabusesti in primul tufis de langa crasma, macar sa fiu unul frumos mirositor.

 

4. Artistul: Apreciaza in mod deosebit fotografiile care au un concept in spate, de preferinta scris in engleza sau franceza. Vrea sa i se spuna din start la ce se uita si ce anume trebuie sa simta, ca apoi sa rastalmaceasca totul cu exaltare juvenila. E adeptul gaselnitelor interesante redate plictistor in brosurile lucioase ce zac prin galeriile snoabe. Simte nevoia sa se manifeste zgomotos in anumite cercuri, poarta haine trendy si are o atitudine cool. Ca un copil rasfatat se poarta, e cand exuberant, adorand imaginile cu caracatite azvarlite pe domni in costume sobre, cand maniaco-depresiv, tapetandu-si camera cu ochi vineti si brate impunse de ace. E posibil sa-l apuce sa dansese step la vernisajele altora sau sa mazgaleasca artistic peretii cu carioca. De cele mai multe ori ii considera mai importanti pe curatori, decat pe expozanti, dar nu va recunoaste niciodata.

Doua serii identice cu o scrumiera parasita pe autostrada. Prima se numeste Scrumiera. Atat, fara lamuriri suplimentare. A doua serie: Purgatoriul fumatorului de cursa lunga in fa minor. Privitorul va aprecia mai mult al doilea proiect.

Desigur, sunt si exceptii. Un artist care toata viata pozeaza doar oameni cu baloane si colivii legate de trup, nu simte nevoia sa-si unga parul cu gel roz, nici sa-i agaseze pe cei din jur. Lumea lui interioara e plina de cuiburi de cuci.

 

5. Fotograful care nu e fotograf: S-a trezit intr-o zi cu senzatia ca trebuie sa puna mana pe aparat. Pentru ca a visat frumos, pentru ca a visat urat, pentru ca a vrut sa descopere lumea, pentru ca a vrut sa se rupa de toti, pentru ca soare era afara si mirosea a mere, sau pentru ca ploua pe acoperisuri, plopi si capete plesuve de trecatori. Pentru ca citise o carte de Boris Vian, pentru ca a vrut sa scrie ca si Boris Vian. Niciodata nu va invata cu adevarat sa intrebuinteze cutia ce face clic, insa chiar si din greseala ii vor iesi fotografii interesante, pe langa sacii cu rateuri. Daca pozeza doar umbrele trecatorilor, atunci va umbla numai cu nasul in pamant, zambind nauc la bocancii lui sau ai altora, la cainii de pe asfalt ce par pisici umbroase, la literele din lumina, reflectate din magazine, la bicicletele de plastelina neagra. Atat de incantat va fi de toate incat va uita de multe ori sa declanseze, sau va avea senzatia ca a mai fotografiat acele umbre, pentru ca le are in cap inca din pruncie. Si mai grav e cand isi lasa ochelarii acasa (prin ceata totul i se va parea mai frumos, chiar si cand nu e cazul), sau cand uita sa-si puna film in aparat. Sau cand il scoate in asa fel incat se voaleaza. Descopera multe fotografii speciale, mai ales in cartile scriitorilor preferati, in filmele ciudate, pe site-uri obscure, din tara sau de aiurea. Uneori se inrudeste cu categoria fotografilor masochisti.

 

6. Fotograful conservator: Simte nevoia sa priveasca imagini impecabile, de preferinta academice, care nu ridica semne de intrebare, usor de rumegat in cateva secunde. Sunt batrani din leagan si nu sunt sanse sa intinereasca dupa ce vor iesi la pensie. E incremenit intr-o desavarsita lipsa de vitalitate/virilitate. Un astfel de privitor va avea acasa un sertar cu sosete albe, altul pentru sosete colorate. Franjurii de la draperie sunt egali, tablourile perfect aliniate pe pereti, prosoapele impaturite impecabil. Cainele n-are voie sa-si mute castronul cu un centimetru mai la stanga sau la dreapta (ar fi interesant de vazut cate animale de companie au facut depresii din cauza fotografilor conservatori). Detesta surprizele de orice fel, nu e incantat nici cand sotia i se urca in poala acoperita fiind doar de lenjerie rosie. Pentru ca nu l-a anuntat din timp. Are multe albume cu fotografii clasice. Le da ca exemplu ori de cate ori vede ceva care ii raneste retinele sensibile. N-are imaginatie. Daca ii vine o idee interesanta, o data la zece ani, nu o transpune pe hartie din prea multa decenta. Sufera sincer cand priveste fotografii neortodoxe, il apuca aparent din senin crampele la stomac si migrenele. Ignora tot ce nu se incadreaza in sabloanele lui de frumusete.

Se impaca bine cu apusurile, deoarece e un fapt stiut, se intampla deseori ca soarele sa dispara pentru o noapte si invariabil sa reapara in zori. Un om asezat pe scaun, in pozele lui va sta cu spatele drept, gura inchisa, privirea regulamentara. In nici un caz nu poate sa se uite cu placere la pozele cu oameni ce calaresc indecent scaunele, sau la pustii care au picioarele in aer si mainile pe spateaza. Nu va pricepe in ruptul capului imaginile cu fotolii atarnate de tavan, pentru ca in viata de zi cu zi nimeni nu-si mobileaza asa casa.

 

7. Masochistul: Se uita la toate fotografiile bune cu aerul unui caine batut lasat sa tremure in ploaie, constientizand ca niciodata nu va realiza ceva atat de frumos, decat poate intr-o viata viitoare. Se complace in autolamentatii de-a dreptul indecente, flatandu-i in acest fel pe autorii lucrarilor. Pe cei slabi de inger, desigur. In fiecare moment isi simte neputinta, se invinovateste pentru carentele de memorie atunci cand nu-si aminteste cine a pozat cel mai interesant o cana de tabla sau o priza. La o expozitie deosebita, a altuia, arata ca un trecator lovit cu leuca in crestet. Traieste intr-o dulce narcoza, imbuibandu-se pana la refuz cu fotografii deosebite.

Cunosc un astfel de privitor. Intr-o zi mi-a marturisit cosmarul din noaptea ce tocmai trecuse. Zau nu exagerez cand spun ca-i tremura mana pe cana de cafea, poate din cauza oboselii, nu din alte motive. Imediat dupa ce inchisese ochii se facea ca e intr-o casa straina, intr-o bezna de pacura si totusi cu peretii orbitor de albi. Tapetati cu fotografii imense erau, si ca un facut toate ii pareau teribil de familiare si straine in acelasi timp. Nu stia cine le facuse, doar banuia ca un fotograf bun, ce stapaneste pana la rafinament tehnica. Ii mirosea a praf incins de soare, pe cand statea cu lumanarea in fata unei poze mici asezata chiar la nivelul ochilor. Ceara fierbinte picura pe maini, apoi si-a dat seama ca nu se simte mirosul de praf ci de dihor jilav la subtiori. Era propria transpiratie care ii curgea siroaie, siroaie, siroaie. Pana la trezire l-a durut ascutit in cosul pieptului pentru ca toate hartiile mate din acea casa-muzeu erau transpunerea fidela a ideilor sale pe care n-a putut niciodata sa le fotografieze, sau pozele lui ratate de-a lungul anilor, transformate in imagini perfecte de catre acel fotograf necunoscut.

 

8. Privitorul ciufut: Nimic nu-l va opri sa balacareasca tot ce e in jurul sau. Pe strada, pe Internet, in avion sau la coada vacii, in timp ce pozeaza pentru o societate ce comercializeaza ingrasaminte naturale. Azvarle des comentarii contondente, isterice, pentru ca se simte ca o soacra batrana si acra. S-ar putea sa-l calmeze peisajele bine fotografiate, dar din nou il apuca amocul la vederea unui nud cracacant ce-i ranjeste in nas.

 

9. Fotograful mediocru: Stie sa lucreze binisor, are ceva comenzi dar nu atat de banoase pe cat considera ca ar merita. In fata oglinzii, isi sopteste in barba ca toti ceilalti sunt baieti buni dar nu se pricep la nimic. Isi doreste un teleobiectiv mai viril, o masina scumpa, contracte in tara si strainatate, admiratoare fotogenice. Studiaza imaginile facute de fotografii de succes, pentru a avea ocazia sa se planga demn in fata amantei ca „X-ulescu are pile, vezi si tu draga, eu sunt mai bun, ce sa-i faci daca locuiesc in provincie“. In cazul in care lucreaza in Bucuresti se justifica spunand ca nu poate sa treaca de „sacalii“ care au pus labele pe contractele grase. La un vernisaj important s-ar putea sesiza anumite schimonoseli pe chipul acestui privitor, ce pot fi traduse fonetic prin pupaturi lipicioase pe un dos paros. Un zoolog ar gasi asemanari frapante intre chipul privitorului si o hiena din nordul Saharei. Din bot ies interjectii laudative la adresa fotografului, daca ar putea i s-ar agata de jugulara, insa de obicei adultii se comporta civilizat in public. Lingusitorul se umileste, va fi obedient la fel ca o sluga care are nevoie de stapan. La cea dintai nemultumire isi va lua revansa cu varf si indesat, devenind mojic peste masura.

Fotograful mediocru popular: E de obicei un animal monden, stie bancurile potrivite, cocheteaza cu tipele de la agentiile de publicitate si doamnele cu functii importante la revistele lucioase. Lucreaza corect sau macar acceptabil. Fiind limitat nu baga de seama fotografiile valoroase, decat daca a auzit ca s-au cumparat/ vandut cu sume mari, sau au fost laudate de altii. Nu vede dincolo de gardul sau si-si crede parintii si amicii care-l considera un artist genial. Betia de sine e la fel de nociva ca si betia de alcool.

 

10. Amatorul care viseaza malai: A descoperit aparatul de ceva vreme (o luna, un an, zece), pozeaza tot ce-i iese in cale, nu neaparat rau, de la capacul de WC la umbra unei cotofene pe zidul casei, apusuri de carti postale si masinile luxoase de la show-urile auto. Invata noi trucuri de pe Internet, din reviste, de la amicii cu care merge la bere. Nu-l intereseaza autorul unei fotografii valoroase, doar modul cum a fost facuta, sperand ca vrabia care viseaza malai sa izbuteasca si el intr-o zi sa lucreze intocmai. Confunda grosier o fotografie de Weston cu una de Halsman, una de Brassai cu cele facute de Robert Capa, inocent ridicand din umeri: „nu e asa important“. Este echivalentul unui pictor care nu face deosebirea intre un tablou de Van Gogh si unul de Lautrec. Se uita la o fotografie cu nesat, incercand sa descopere cat Photoshop s-a folosit, ce aparat, si obligatoriu cu cati megapixeli. Daca i-a placut se va minti singur ca si el ar fi putut s-o faca, daca ar fi avut acel aparat performant, daca s-ar fi aflat in locul respectiv.

 

11. Pozarul de vacanta: Ii plac pozele colorate cu copii zambitori, manastiri poleite, peisajele cu floricele si fulgere spectaculoase, apusurile trandafirii cu o delicata silueta feminina infipta in mijloc. Vrea sa vada imagini clare, cu subiectul bine scos in evidenta. De exemplu o vaca ar trebui sa rumege regulamentar in cadru, altfel privitorul in cauza se va intreba ce-i cu tampenia abstracta din colt, care nu seamana deloc cu o cornuta, desi autorul si-a intitulat fotografia Bovina rumeganda. Nu inchide ochii in fata nudurilor, insa le prefera doar pe cele decente care pot fi aratate si soacrei din provincie. Adora imaginile de la Eforie Nord, unde si-a pozat odraslele in coloace si pe nevasta cu un prosop roz pe cap, gasindu-le semnificatii artistice de nedeslusit pentru altii. Le explica doritorilor de ce e interesant Gigelul supraexpus indesand o soseata in gura lui Victoras. De cate ori are ocazia cumpara albume scumpe cu carti postale, pe care le daruieste amicilor din strainatate „sa vada si aia ce tara frumoasa avem“. E un privitor fericit, fara dileme existentiale, la fel ca personajul din Bovina rumeganda.

Mai exista categoriile: fotografilor care au vizitat zeci de mii de expozitii, si prin urmare au senzatia ca le cunosc pe toate; fotografilor care n-au prea fost in galerii, si tot au impresia ca sunt autostiutori; privitorilor politicosi, care cu diplomatie reusesc sa nu supere pe nimeni; fotografilor care au invatat sa taca cu folos, pateticilor care se lauda o viata ca au dat mana cu un maestru etc, etc.

Text: Alina Andrei
Fotografii: Elmar Lemes

Nota: Imaginile au fost facute la Gay Photo Award 2005 „ManSbilder“- Foto Club Berlin
Thema 2005: „Halt mal still!“
Galerie LAINE-ART, Liebenwalderstr. 39, 13347 Berlin-Wedding

Bookmark and Share

Comentarii:

Andrei Pandele - 17 Oct 2005, ora 09:03
Un text proaspat si simpatic. Iar imaginile sunt foarte potrivite. Multumesc.

Radu Colceriu - 17 Oct 2005, ora 17:03
Alina, daca intri in tipare si articole la moda, opuse felului tau de-a crea, e ca atunci cand lipsesti. M-am obisnuit prea tare cu visele si povestile din blog-ul tau? Vrei doar sa vezi cum e cand nu esti? Cum zicea cineva despre o fotografie - daca produce controversa, e buna => articolul e bun.

AZ - 18 Oct 2005, ora 14:00
Nu gasesc categoria aia care face poze cu unicul scop sa fie Altfel, care pune marea cu fundul in sus sau la 90 de grade, care nu dau 2 lei vechi pe o poza daca e ceva focalizat in ea sau daca se intelege ceva de-acolo. O categorie la fel de monotona precum gasca vinatorilor de copaci atinsi de virusul toamnei (8Mpixeli pentru moment - 12Mpixeli sint pe drum, "lentila" L, titlul fotografiei - "Singur" / "Singuratate").

Tiberiu Banica - 20 Oct 2005, ora 16:27
Foarte bun articolul , felicitari !!

Mihai - 21 Oct 2005, ora 22:45
Intr-adevar, Alina, credintele tale exprimate in articolul asta sunt cam in contradictie cu fotografiile tale. Te poti inscrie in cam multe din categoriile pe care nu le prezinti prea calduros aici. Inclusiv in cea a artistului. Initiativa este curajoasa dar, intr-adevar, nu esti chiar o instanta in domeniu, dar scrii bine, si asta te ajuta. II dau dreptate lui Radu Colceriu, si, intamplator am fost si eu socat de puzderia de fotografii cu cate un copac "Singur", (mentionata de AZ) dar la un moment dat monotonia a fost sparta de o poza de acelasi tip intitulata ingenios "Alone", si de una continand doi copaci, si denumita "Singuri". Poate pentru a demonstra ca nu e nevoie de engleza ca sa spargi monotonia. E de ajuns un plural, o alta forma a cuvantului. Ca din pacate copacii au toti cam aceeasi forma. Asta se intampla pe situl fotodigital.ro

crs2 - 24 Oct 2005, ora 13:18
In opinia mea exista doar doua categorii de fotografi : cei care fac poze prea multe si cei care nu fac destule.

Harris Wallmen - 27 Oct 2005, ora 16:43
Demersul de categorisire a fotografilor si consumatorilor de arta mi se pare trist, incomplet, insuficiet, si superficial, desi scriitura e admirabila. Descoperi o anumita frustrare greu camuflata in spatele cuvintelor bine legate. De ce si-ar consuma cineva energia spre o tentativa de impartire pe specii a unei amarite de comunitati care abia isi face loc in mijlocul unei societati oricum nefericite ca a noastra, ma depaseste. Daca s-a dorit o exersare a condeiului, atunci numai felicitari.

AG - 27 Oct 2005, ora 23:59
Contrar unor pareri exprimate mai jos, eu sint de acord cu aceste categorisiri. Ele exista, chiar daca nu sintem in general in stare sa recunoastem ca facem parte dintr-o categorie ori alta. Poate un astfel de articol nu va ridica standardul social al fotografului, dar acesta tine in primul rind de comportamentul celor in cauza. Daca nu sintem in stare sa vedem parul din ochii nostri... In paralel apare si articolul lui Ken Rockwell. Alta persoana, de pe alt continent, din alta tara, dar cu impresii oarecum asemanatoare. O fi numai o coincidenta?

Irina Wiest - 26 Nov 2005, ora 04:42
Nu reusesc sa ma regasesc intr-o categorie. Mi-as fi dorit sa pot materializa pasiunea pt. fotografie. A ramas o dorinta. Totusi, nimic nu a fost in zadar, pt. ca de cand ma stiu iubesc fotografia iar acum am posibilitatea de a pastra fiecare clipa din viata fetitei mele. Sunt acele momente, clipe din viata pe care ai vrea sa le pastrezi asa pt. totdeauna, cand ti-ai dori sa poti opri timpul in loc. Iar aparatul chiar asta face .......opreste timpul in loc, ca noi sa ne putem reintoarce la cele mai frumoase clipe din viata. Viata noastra, a universului. Prin noi, aparatul prinde cu adevarat viata si cred ca fotografia este cea mai frumoasa arta, fie ca sunt imagini ale frumusetii si puritatii, fie ca sunt ale dezastrului.

Abby Petrescu - 01 Dec 2005, ora 10:37
I am using my husband to translate the content of this article...I find it funny but lemmony and mean somehow...I do not agree with it I am rather intrigued by the Romanian people...culture? maybe, because everyone is so mean even in such an artistic environment. I guess I am lucky for living in NZ, a place where people don't just tell you "YOU SUCK" and if they do, they always try to give some constructive criticism on the side...so you can learn something.

maria terzea - 09 Dec 2005, ora 14:11
DRAGA MEA,TU DIN CE CAREGORIE CREZI CA FACI PARTE?

carmen obreja - 12 Dec 2005, ora 23:34
par a fi cuvintele unui batran care zambeste dupa ani la iubirile pe care le-a intalnit:impartasita,extatica,frisonanta,chinuitoare,derizorie,copiata,ratata,furibunda. s-ar putea scrie iar o categorisire despre lasatorii de comentarii,de exemplu la numarul 4 ar fi cei care odata au zis ca le place alina andrei dar n-au priceput de ce.

ger dez - 06 Jan 2006, ora 19:54
mai, ce ma dispera megalomania asta la romani. cica este una care s-a nascut cu aparatul in mana... si acum cica da lectii la altii, despre cum sunt si cum nu. parerea mea este... nu conteaza cand te apuci de fotografie... poate nu ai avut de la cine sa inveti (toate trebuie sa le afli singur), poate nu ai avut bani de aparate/filtre/etc pana acum, poate ai vazut o fotografie si ti-a trezit niste sentimente, etc... motivele pot fi multe... si atunci vii pe un site ca acesta unde exista una care zice ... nah, io la ei fotografi de duminica, ca cica fac 1000 de poze, ca sa iasa una... da exact... fac, ca toata lumea a inceput de undeva, si acum cu revolutia digitala... poti sa exersezi si sa incerci lucruri in nestire... ca nu sunt atatea cheltuieli... nu inteleg in schimb frustrarea ta, care te-a facut sa scrii acest articol... si da... sunt incepator, si fac 1000 de poze... capacul de buda inca nu, dar am sa-l fac :)), nah atat am avut de spus

Diana M - 28 Jan 2006, ora 15:53
stiti, aparatul chiar face diferenta...am vazut poze facute de aceasi persoana cu aparate diferite ca performante...si da, ca incepatoare, ma simt lezata de articol...si totusi si cu un aparat digital si cu photoshop se poate face ceva, procentul de bun nefiind chiar 1000 la 1...si contrar comentariului lui andrei pandele, blogul tau nu e controversat, e doar o critica nejustificata la adresa celor care incearca ceva, fara a dispune de materiale sofisticate

Radu Fizesan - 23 Mar 2006, ora 23:15
cu toata modestia.. trebuie sa ma incadrez in a doua categorie, fotograful bun ignorat si sa fiu complet de acord cu spusele Alinei. Eu sunt un fotograf ce sta in umbra altora mai mari. Adica intr-o lume in care totul e dominat de cei "mari" si drept urmare batrani consacrati. Am avut placerea, daca vreti, de a cunoaste astfel de personalitatiti in domeniu. ii pot incadra perfect cel putin in primele 4 categorii scrise mai sus. Oricum... eu spun ca oricine face fotografie de peste 5 ani va fi de acord Alina.punct!

vasile gheorghe - 31 Mar 2006, ora 12:33
E interesant exercitul despre - de fapt, cine sunt fotografii acestia. Este evident ca opinia personala despre unii sau altii a contat, macar ca model de lucru. Sfaturi nu-ti dau. Spun doar atat: in lumea fotografilor poate sclipirile din ochi (sau si din creieri) conteaza. Esti sau nu aliniat la ceva sau te asemeni cu ceva/cineva, nu conteaza. Produsul finit conteaza. N-ai auzit de poetii care nu faceau doi bani ca oameni si erau sau sunt geniali ca autori de poezie? Daca vei ramane in istoria fotografiei cu o imagine cred ca a meritat sa fotografiezi. Fotograful are har si talent pentru a comunica cu oamenii. Tu cum esti? Eu nu as crea sau nu "categorii de fotografi" ci as insista spre o oarecare demarcare pur personala a fotografilor. Atitudinea de abordare al socialului / al artei in general conteaza, temele alese, modalitatile de rezolvare din fotografie, stilul de viata, cultura audio-vizuala, cultura, in general, fac deosebirile dintre fotografi.Limbajul fotografic se invata sau se fura de la cei priceputi. In universul foto propria articulatie de fotografie este mult mai importanta decat "susotelile din gang" ale colegilor. Breasla asta e indeajuns de tarfa ca sa nu accepte binevoitor intrusi. Si aici legenda conteaza (daca ti-o construiesti sau nu intentionat). Daca printr-o imagine ai atins corzile sensibile ale unor sute / mii de oameni ai facut mai mult pentru fotografie decat daca esti un oarecare camarad. E corect sa fii asa cum te-a lasat Dumnezeu, cu bune si rele pentru ca arta nu se declara a fi doar pentru ingeri. Oare un fotograf ce va prefera sa fie un artist boem pentru cercul sau de prieteni sau un artist pentru comunitatea sa / numit oras / regiune sau tara sa. Implicarile fotografiei in artele vizuale sunt imense. Depinde cat de manifest sau nu lucreaza un fotograf zi de zi. Daca ai ceva de spus fa-o! Nu pot sa nu fac apel la vorbele unui mare inventator al sec XX, la Henry Ford: De credeti ca puteti sau de credeti ca nu puteti aveti dreptate.

Dan Stefan - 04 Sep 2006, ora 09:51
Buna ziua ! - Articolul prezinta o imagine obiectiva , desigur ,chiar si cu accente cinice . Nici una din categorii nu este cea "pozitiva" , lucru perfect adevarat ( nu stiu daca aceasta a fost si intentia autoarei dar gasesc ca de aici se poate extrage valoarea reala a articolului ...) , pentru ca noi toti sintem un melanj al tuturor categoriilor , in proportii specific personalizate ... In esenta comentariul meu se suprapune cu cel al lui Harris Wallmen care stapineste mult mai bine arta scrisului . Oricum articolul are meritul de a ne aseza in fata unei oglinzi , lucru de care toti avem nevoie mai mult sau mai putin . Multumesc .

Andrei L - 11 Jul 2007, ora 14:56
Pentru articol: ! Mda, n-o fi complet dar sunt multi care se confunda cu arhetipurile propuse. Si mi se par irelevante comentariile celor care au spus ca fiecare suntem intr-o mai mare sau mai mica masura una din categorii. Cred ca obiectul scrierii de fata este altul. Si nu sunt de acord cu Harris cand sugereaza cumva ca si-asa sunt putini si amarati, sa zicem numai de bine. Eu pun pe primul loc introspectia si imbogatirea spirituala, curajul de a te vedea asa cum esti *chiar si numai uneori* si nu extinderea si prosperitatea comunitatii fotografilor de undeva. ...fiindca in orice domeniu cea mai importanta mostenire o lasa oricum oameni deosebiti, dintre care sincer nu cred ca sunt multi care dau doi bani pe comunitatea celor care fac acelasi lucru ca si ei, ci care-i pretuiesc eventual pe unii dintre colegii lor de breasla, ca sa zic asa.

radu zaporojan - 27 Oct 2007, ora 10:20
ai dreptate, citeodata apar si dispar astfel de discutii. eu le gasesc f. constructive, cu toate ca sigur ai suparat o multime de ,,oameni,, ce clasificarile tale. nimeni nu este perfect. este bun si pertinent. seamana f bine cu tot ce este in jurul nostru. predomina mereu chici-ul chiar daca se bazeaza pe calitate..

cristian sorin - 09 Mar 2008, ora 03:54
ca orice lucru care iese in evidenta,romanul se preicepe la orice,fotbal,politica,etc.mai nou si fotografie.daca nu esti fotograf apuca-te de scris,ai un stil interesant.toti dorim sa ajunga Adam Ansel,dar numai el a avut aceasta soarta.in definitiv toti ajungem in pamant.Important e sa fim oameni,sa fim civilizati, nu sa ne improscam unul pe altul cu absurda invidie sau sa etalam o falsa modestie.eu nu ma regasesc niciunde in lumea asta,cu atat mai putin in mica ta scriere.

Konstantin Iorgulescu - 12 May 2008, ora 13:53
Daca va uitati intr-o carte de boli nervoase, o sa credeti ca aveti manifestarile a cel putin jumatate din cate sunt prezentate acolo. Asa si cu aceasta mareatza scriere care ascunde oaresce frustrari. Sincer, nu mi-as pierde timpul facand clasificar. Daca te apuci sa insiri cuvinte, mai poti gasi inca vreo zece tipuri de fotografi, dar e total irelevant. Ideea nu e noua si cu atat mai putin originala. Poti face clasificari despre posesorii de masini, iubitorii de cosmetice, gradinari, politisti etc... in aceeasi maniera. Si... ce folos?...

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Izvorul luminii »
   de elerum
   ieri, la ora 09:34
Adobe CC »
   de Dorian
   acum 2 zile, la ora 14:14
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 4 zile, la ora 18:47
Leica pregateste
ceva »

   de montecarlo
   acum 6 zile, la ora 20:05
Sony pregateste
ceva »

   de Dorian
   acum 6 zile, la ora 11:40

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127225 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate